Copilărie pierdută.

Vad si aud mii de intamplari ce isi au pasi doar sub inocenta si blandetea unui copil..un copil ce inca nu realizeaza in ce lume se afunda,un copil ce isi "distruge" jucariile prea devreme.Faptele acestea nu sunt povesti sunt chiar din zilele noastre.Este atat de trist cum un simplu copil ce odinioara astepta cu bratele deschise o jucarie acum sa se maturizeze prea devreme.Si sunt multii in aceasta situatie,este pacat..foarte pacat ca de acum se gandesc la acesti ani fragezi la o trecere in acesta lume cruda...la a face pasi spre o unire mult prea devreme pentru ei.De ce vor sa-si strice acesti ani care nu se mai intorc?...timpul de acum ani acestia trebuiesc pretuitii cu tarie si ardoare si mai ales copilaria nu trebuie "PIERDUTA" ,nu trebuie sa ne lasam influentatii de ce fac si spun altii ,trebuie doar sa ne traim dorul de copilarie,si zambetul acela senin cel vom cauta peste ani.

Nustiu de ce lor le place asta,de ce vor sa parcurga totul atat de repede.Nu le pasa oare ce urmeaza ?Sigur nu s-au gandit la consecinte,dar asta este fiecare isi alege viitorul prin ochii sai.Desi timpul de acum va fi dorit de multi sa se intoarca.Dar eu copilaria o voi pretuii cu fiecare clipa ce are sa treaca,indiferent de orice...desi o varsta trece peste tine si desi la randul tau va trebui sa inveti pe altii :"Nu uita sa porti in tine acel copil,ce odinioara te-a invatat,te-a facut sa visezi la povestii,sa zambesti sa sti la randul tau sa te ocrotesti. " 

Nu uitati un singur lucru:PRETUITI-VA COPILARIA!

"Hold on to your childhood,'cause it's the ONLY one you've got ... "

Prețuiește-te

Ideei profunde si sentimente se zbat acum in mine.De ce este oare asa trist ?De ce o persoana nu poate avea si ea sentimente?De ce poate fi privita doar ca pe un "obiect"? Atatea intrebari dar degeaba te confunzi intr-o lume mult prea rapida,in care visele s-au pierdut,sentimentele numai conteaza ele au fost uitate de mult.Este atat de trist cand te gandesti la toate astea,e o mare harababura in jur si tu doar vrei sa respiri,sa gandesti ,sa nu regreti.

Vrei sa parcurgi totul calculat,cu rabdare si speri ca un suflet sa stie sa te pretuiasca ca atare.Dar iti trebuie rabdare si multa putere,ce-ai intalnit ,ce-ai descoprit te face sa crezi daca nu rabdarea este in zadar.

Desi in adancul tau sti ca nu este,intamplarile astea te fac doar sa inaintezi...sa intelegi ce este bine si ce nu sa iti poti pastra curat sufletu.

Te intorci la foaia ta dintai in care te-ai descarcat prima data si iti dai seama ca sentimentele puse pe hartie iti sunt ce-a mai draga arma.Gandeste cu intiativa ta nu cu a altora ,lasa-i pe ei sa decida ce vor,tu sti esti doar un visator calator.

Pretuieste-ti sufletul,pretuieste-ti existenta...invata sa te pretuiesti tu mai intai ca sa te poata pretui si ceilalti.

Urme de tine.

Desi ai plecat pe furisi urmele tale sunt inca aici.Accea privire care ma tot cauta iar apoi nega este prezenta mereu si acel zambet insusi traieste aici intr-o particica adanca din mine,ce poarte numele de inima.De ceva timp am spus ca trebuie sa incerc sa dispara acel sentiment desi nu a fost nimic ,pentru ca tu nu ai vrut sa fie.De ce tot incercai sentimentele sa invie? Pentru ca o fiinta te purta acolo si chiar daca nu sti sau nu crezi din inima cu greu va fi sa te indepartezi.Chiar vreau din rasputeri sa te scot de acolo sa uit,sa pierd,sa pot sterge amintirea ta ce inca traieste acolo.Astazi din nou chiar daca au trecut saptamani inca te simt aici,parca vrei sa iesi dar te adancesti mai mult.Eu cer doar un singur lucru sa pot uita acel sentiment ,iar atunci cand te intalnesc ,sa pot simti ca a disparut iar o mie de bataii ale inimii pe minut sa se indeparteze spre absolut.Eu vreau si incerc din raputeri,degeaba daca inima vrea sa te pastreze acolo doar pe tine.Tot ei isi face rau si odata si mie ,sa hraneste doar cu iluziii,amintiri si cu chipul acela ce cu drag il poarta.As vrea sa o pot controla si sa-i spun : " Gata ti-a ajuns ,incerca sa-l lasi sa iasa pentru ca, cu cat se adanceste cu atat sentimentul te raneste. "

Urme ,urme, da urme adanci ai lasat chiar daca nu ai vrut sa spui sau poate la inceput a fost o joaca ...gandeste-te bine un suflet te-a pretuit si inca te mai poarta adanc undeva aproape de inima sa ce continua sa bata.Si sper ca intr-o zi cand ne v-om revedea iubirea sa o poti arata,sa numai ranesti,sa nu mai fugi si pentru un suflet sa sti sa lupti.Poate va fi prea tarziu,poate un suflet ma va salva ,poate pana atunci sentimentul va disparea.

"Urmele tale nu le pot lasa sa puna stapanire...decide,vino,recastiga,arata ca senitmentul tau chiar merita pastrat,acolo langa al meu."

Indreapta-te spre locul tau.

S-a scurs si timpul ce odata acum il iubeam,au venit zilele ce vor fi de tensiune si incercari...dar eu stiu ca pot mai mult de atat!Nu ma voi lasa invinsa chiar de la inceput.

Desi a fost o zi mai nefasta ,totul e pus in balanta iar dupa o zi innorata o raza de lumina va iesi la suprafata.Asta nu ar trebui sa conteze desi cand vezi ca tot ce sti e mai prejos ...atunci chiar te uimeste.Fiecare are locul si dumul sau iar cu timpul recunostinta va veni ...poate mai tarziu dar ea se va gasi.

Multe momente au trecut,iar putin a ramas si incurand se va incheia...atunci cand noi va trebui sa ne indreptam spre un alt popas.

Desi crestem nu vrem sa uitam inceputul cum a fost el ne-a invatat :sa progresam,sa uitam,sa apreciem.Parca acum incepea totul..si nu aveam nici o girja ,acum alta pagina a carti s-a dat ...povestitle curcand in pripa.

Incerc sa-mi amintesc primul vis pierdut,ce m-a facut sa vreau mai mult.Dar stiu ca el este undeva aproape de tine si in curand voi spune"Am stiut".

Oare cate intamplari vor mai veni?cate amintiri voi mai pretui? cate emotii se vor mai regasi? insa vor fi toate pastrate intr-o carte cu petale uscate.

Locul acela stiu ca este al meu..doar trebuie sa stiu cum sa inaintez spre drumul sau.

                                             

Cuvintele sufletului.

Am renascut din cenusa cea de mult uitata
Erau alte zile ,acum totul pare mai clar ca nicodata
Incerc sa realizez ca mereu va fi la fel
O dezamagire se va gasi uitata intr-un colt stingher


Clipele mereu le-am pretuit ,
Desi ele cand s-au stins nu le-am mai regasit
Fiorii ce au trecut mai vor sa se intoarca
Dar de aceasta data sper sa lase si ceva fericire la poarta.


A ramas acolo,si stiu ca ramas va fi...
Paginiile carti nu le mai intorc alt sfarsit sigur voi gasi
Intr-o mare de necunoscut in care voi pasi ,
Sentimentele se vor deschide,ele atunci pot trai.


Sunt cuvinte...cuvinte din suflet
Ce raman intiparite...undeva,
Undeva acolo in minte!

Doar urmeaza-ti pasi.

                                                      

Am invatat ca rasplata iti va veni doar atunci cand o meriti cu adevarat,iar dupa mari astepari ea chiar soseste.Si este frumos sa descoperi cum ei chiar te sprijina si te indruma in ceea ce-ti place sa faci.Desi inca mai ai foarte multe de invatat drumul acesta sti ca trebuie sa-l urmezi ...e chiar al tau.

Poate mai lipseste ceva,ca aceea parte din tine sa fie implinita ... doar tu sti asta,acel suflet cald ce trebuie descoperit,e undeva acolo.

Imaginii si mii de momente vor inainta ,insa tot ce sti este ca trebuie sa-ti urmezi pasi...ei chiar stiu unde sa te indrume.Si poate ca n-ai crezut,si poate ca unele lucruri nu par a fi asa.Totusi mereu incearca sa inaintezi ,nu te lasa dusa de clipe,doar viseaza ce vrei...insa tine ochii deschisi pentru a descoperi noi ideei.

P.S : Am inaintat,am urmat si inca vreau sa progresez.

"Cu o hartie si un vers pot sa ma eliberez."

Privirea înainte.

Priveste inainte nu te mai uita inapoi
Alunga toata teama numai te intoarce cu pasi goi
Urmeaza-ti calea ce te desprinde dintre picaturi
Ca poate asa vei ajunge mai departe :sa poti sa speri,sa poti sa induri.


Totul o ia razna si uneori chiar nu intelegi,
Pentru ca tu doar vrei sa-ti pastrezi sentimentele intregi
Poti si restul numai conteaza, ce-a fost ramane acolo
Acum viitorul cu aripi viseaza

Fericirea depinde uneori de un suflet si poate ca e de neinteles

Ce vrea ?Cum poate ? Cum face inima sa se inalte?
Iar zambetele curg fara neincetare
Spre o mare de arome si clipe ce vor sa zboare


Gandurile te inalta dar tot ele te coboara
Si la un momentdat iti spun ca privirea nu trebuie lasata ,
Coplesita de iluzii ,de amintiri
Ce sunt frumoase,DAR raman insa acolo

TU PUNE STOP! Privirea inainte tinteste-o spre o lume noua.