Nebunul jonglează cu frica și nu-i pasă, își aruncă șoaptele în toate părțile , își sfâșie trupul de durere și-l aruncă la gunoi.Nebunul despică o picătură de ploaie și-o umple cu suflet, cu o tragedie se joacă de-a v-ați ascunselea și întotdeauna câștigă.Nebunul ,intoxicat de lume își așează draperiile în fața lor și le zâmbește.El îi privește cu ochii mari de nicăieri, senin merge mai departe.Nebun de neînțeles așa cum îi place.
Străpuns de emoțiile pătrunse prin efracție ,se așează în genunchi le înghite până numai rămâne nicio bucățică, le dezmiardă de nenumărate ori ,le simte precum o ștrangulare plină ,în noapte.Cu fiecare adiere a sufletului e tot mai viu ,e treaz ...e același nebun ce soarbe un răsărit și navighează prin zeci de vise complex desenate.
Are aerul la picioarele sale ,spasmotic se leagănă din paradis în paradis.Alunecă efemer, trezit în crepusculul dulceag...dominând până-n ultimul port nemărginit.Indiferent din ce univers face parte ,nebunul iubește cu poftă ,special fiecare milimetru în parte.
Nebun în taină ,nebun pe margine ,într-un picior sau în câte o respirație
Nebun, îmi propulsează existența
Nebun de suflet ,eliberat
