În această zi s-a născut fericirea mea !

Ziua de 11 decembrie va rămâne necontenit întipărită în mintea ,în sufletul și în inima mea.O zi plină de festin ,ce mi-a deschis poarta către fericire ,o fericire niciodată cunoscută.Necondiționată.Împlinită doar în preajma ta ,o zi ce mi te-a adus PE TINE.

Mii de emoții ,mii de sclipiri și un amalgam plin de speranță am întâlnit atunci când te-am zărit, speranța de o nouă "eu" ,speranța de a zâmbi mai mult ,speranța de iubire.A TA !

Sunt cuprinsă de tenacitate atunci când te am în brațe ,de parcă un infinit de luceferi ar cânta în cor ...iubirea noastră.Sunt cuprinsă de o gingașă contemplație ,când nu-mi mângâi dorul despărțit de apus. Sunt cuprinsă de tine până în miezul inimii mele, și-n întreaga ființă. Sunt cuprină etern, să-ți pot auzi tăcerea din privire.Sunt cuprinsă într-o zi de decembrie ,în care fulgi de nea dansează la gura sobei. Sunt cuprinsă de fericire,de existența TA pe vecie.

ÎȚI MUȚUMESC CĂ MI TE-AI ADUS PE TINE!

La mulți ani iubitul meu ,te iubesc !

Niciodată să nu-ți pierzi visele ...

" Când îți dorești ceva cu adevărat , tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău. " - Paulo Coelho

Câteodată aș vrea să numai simt cum totul se năruie în jurul meu. Câteodată doare prea tare încât numai pot respira.Dar, simt și asta nu o poate schimba nimeni ,atât timp cât voi avea un suflet o voi face.Simt că am totul pentru că te am pe tine și îmi este de ajuns.Tu îmi dai puterea de a merge mai departe ,cu fiecare îmbrățișare ...doar prin simplul fapt că exiști.Dar un colțișor stângaci al subconștientului meu se încăpățânează să-mi strige într-una că nu am nimic ...gândul la atâtea circumstanțe efemere ce-i tot dau roată.Și totuși ,unde ne sunt visele ? Unde ne este chemarea ? Unde ne e zâmbetul catapultat de speranță ? Unde au dispărut toate ? în această mare aglomerată , în care o zi trece precum un mecanism izbit de uitare în goana dupa supraviețuire.Și uităm să visăm ! Văd răni circumscrise ,înaripate ce-și au făgașul în străfundul inimii mele ...ce nu a uitat să viseze , niciodată nu o va face.Chiar dacă a suportat atâtea cicatrici, ea încă se zbate să iasă la suprafață, ea încă se zbate să ies eu la suprafață si urlă din toate arterele ,atunci când numai suport și mă condamn ...   la tăcere.Ea chiar mă ține în viață și nu va înceta nicicând să fie visătoare.

Am visat încă de când eram în fașă ,de cum vor fi primele cuvinte rostite ,prima atingere ...acea mare explozie numită  " iubire ". Am visat când am înflorit la doar câțiva ani ,visam la o nouă jucărie ,la un Moș Crăciun mai bun.Am visat chiar de nu știam ce înseamnă ,dar cel mai mult îmi plăcea și îmi place să visez cu ochii deschiși.

Asta îmi este hrana ... chiar dacă nu pot atinge ; pot simți ,vedea și savura cu ochii sufletului și ai minții.

Am visat să te pot întâlni și când am realizat că s-a îndeplinit ,am știut .Ele se pot transforma în realitate.Nu m-am îndoit de asta !Tot ce trebuia să fac era să visez ,să cred ,să iubesc de parcă aș crea o poțiune magică.

Visele îmi sunt călăuza în drumul ce l-am ales ,chiar de este zi sau noapte tot timpul le simt aproape și îmi șoptesc neîncetat la ureche. " ORICE SE POATE ! " 

Orice se poate atunci când visezi ...