Sunt oameni care
îţi iau respiraţia la semafor. Oameni ce se zbat în mulțimea de feţe pentru o
gură de ceva, pentru o gură din acea zi. Oameni care se împing şi se bat cu
pumnii în piept pentru o recunoștință. Sunt oameni care au grijă de oameni mai
mici, oameni care au truda zilei scrisă pe faţă, dar încă se târăsc pentru a
ieşi din mașina îmbulzită ce îi duce către casă.
Sunt oameni care te
ceartă fără să îţi citească sufletul, fără să ştie ce se ascunde sub ambalajul acela de trup şi haine. Sunt
oameni care etichetează fără să întrebe „DE CE”?
Sunt oameni care uită să mai fie oameni şi lasă doar un aspect efemer să
se vadă. Sunt oameni care trăiesc în propria lor închisoare, fără să-şi lase
adevărata valoare să prindă aripi.
Sunt oameni care
tac, deşi ființa le e plină de cunoştinţă, oameni care vor înţelegere. Sunt
oameni care au aspiraţii, vise şi dorinţe ce le sunt spulberate sub glasul unui
râs aspru. Sunt oameni ce se trezesc în miez de noapte, deoarece valul rece de
voci le topește existenţa. Sunt oameni pe care îi vezi doar pentru o secundă,
dar au făcut parte din infinitul ce-ţi este în creştere.
Sunt oameni ce se uită cu ochii mari ai voci interioare,
care admiră, care invidiază, care îţi iau energia şi o aruncă la coşul de
gunoi. Sunt oameni care îţi împărtășesc
emoţii, credințe, pasiuni, acei oameni să-i legi de sufletul tău.
Sunt oameni care îți
zâmbesc fără motiv şi îţi plantează şi ţie un mic surâs pentru al lua mai
departe. Sunt oameni pe care îi preţuieşti, oameni care au pierdut multe bătălii,
dar au voinţa pentru a vedea soarele.
Sunt oameni care au
emoția în sânge şi vor să te cunoască. Sunt oameni frumoși, oameni pe care încă
nu i-ai descoperit.
Sunt oameni care
aleargă, cântă, dansează, scriu, compun, citesc, cercetează, cunosc, fac
acrobaţi, fac glume, joacă un rol, luptă, îţi dau sfaturi, te îmbrățișează, te
sărută, le este dor de tine, te ascultă, îţi oferă o prietenie, aceşti oameni
îţi înfloresc buchetul şi se lipsesc de frunzele veştejite, te fac să trăieşti.
Sunt mii si mii de
oameni şi de la toţi îţi coşi cu aţă o învăţătură, ce-ţi va pune câte o cărămidă
pe a ta potecă din viaţă.
Sunt oameni da!
Sunt om EU,
Eşti om TU
Însă, să nu uităm
că suntem!
