Dor profund

nici genele nu au somn de dor
nici inima nu stă liniștită deloc , îi e teama cenușie
și dorința mult mai vie
e noapte lină , și cearșafurile zac întinse
suspină cu mine podeaua de liniște
îi e dor locului de îmbrățișarea ta ,
e liber și așteaptă să te poată atinge ,
să te poată revedea
dar mai dor îi e sufletului meu ,
să te respire , să te iubească în neștire
atât de dor profund ,de tine ...
iubire !

Vorbeşte sufletul

vorbește sufletul în flori de tei

apune într-o greșeală și răsare într-un surâs

e nebun și roșu de tine

vorbește sufletul , cu glas de copil și corp de femeie

vorbește de ani ,aievea ,de cer și de stele

de mantaua ce-l înconjoară ,cuvintele tale ...

vorbește de timp și de bătrânețe 

vorbește , căci îi e dor să-ți audă fiecare suflare

vorbește sufletul ...

doar el ,

trăiește din picături de ploaie ,din sentimente de om

vorbește cu putere , făr' de somn

vorbește sufletul ,

o eternitate 

de amor 

Rămâi.

" Cerne-mi pe obraji scântei de emoții și lasă-le să se evapore cu speranță "

Rămâi în nopțile înghesuite și fără vise ,
Rămâi în zilele reci ,ce vor doar iubire
Rămâi și-mi soarbe ușor fiecare sărut,
Rămâi căci sufletul mie-mut , în necunoscut

Rămâi și-mi poartă  încet ființa pe tavă
Rămâi și trezește-mă ,cu un zâmbet adormit în fiecare dimineață
Rămâi în locul tău cald,lângă mine
Rămâi și îmbracă-mă cu cămașa ta ,să fiu plină de tine

Aș vrea să rămâi mai mult ,nu doar o viață!