Trăiește
Lasă vorbele în uitarea pietrelor țesute pe drumul oglindit de ieri și de azi ,trăiește glazura sufletului ca niciodată acum și în secunda următoare.E un abur scufundat în amintirile acelea ,e nevoia ,e disperare, sunt cuvintele ce îți tot vâjâie și ti se cuprind de partea centrală a urechi stângi ... e un ieri și un astăzi ,suntem noi cei de acum ,cei prăfuiți ,cei desculți de nodul copilăriei ,suntem cerșetori de viață ,să trăim.
În agitația materială ne ducem traiul de zi cu zi doar cu dorința pentru mai mult ,pentru un imens teanc de "comori goale și nevaloroase".Ne sprijinim în nămolul lor până o să ne cuprindă întreg colțul ,acel mic colț ce a mai rămas din el,chircit pentru al atinge din nou,pentru al trezi ,al savura plin de viață nu de supraviețuire.
Se lasă liniștea și el încă e târât spre uitare ,o să devină din ce în ce mai mic până când nu o să mai rămână decât un fir transparent ,atât de transparent încât o să se vadă și oasele despicate,coloana ce susține radical trupul slăbit de consecința plăcintei materiale.E încă aici așteptând să iei mâna și să-l scoți afară, să-l umpli cu viață ,cu adevarata ta viață.Să trăiești fără să intrebi "de ce ?" să nu te târăști prin zile ,să nu supraviețuiești ...să trăiești viața cu sufletul nu cu dorința pentru mai mult.
O să fie un ieri și un astăzi ,o prăpastie ,o pungă cu bani ,rutina vieții mohorâte ,mai mult până o sa-ți iasă pe gură ,e atât de simplu să trăiești doar cu sufletul.
