Scrisu-i parfumul de mosc, scrisu-i legănul plin de emoţii, scrisu-i un roi de fluturi ce îşi zbat trăirile în adâncul existenţei mele.

luni, 25 iunie 2012

Îmi eşti IUBIRE!


Eram pierdută fără direcţie ,fără un sens
Doar ploaia zăcea în interiorul meu
Până ai apărut tu ,acum fiind al meu univers
Zâmbindu-mi faci orice durere să dispară
Pentru că exişiti, eu sunt încă astăzi aici

Eram la marginea drumului lovită ,
Rănile doar tu le simţeai în al meu interior
Atunci m-ai luat în braţe şi mi-ai spus :
-Încearcă să te linişteşti,acum sunt aici
Am căzut de atâtea ori şi înzcecit m-ai ridicat


Niciodată nu am să cer altceva ...
Doar să îmi fi alături tot acest drum şi mai mult de atât
Toate rănile se vindecă când te simt,când eşti aici
Acesta fiind cel mai bun antidot ce nu îl voi risipi,
Mereu te voi preţui ...

Şi îmi las suspinele să se reverse peste umărul tău
În strânsoarea ta prea-minunată sunt acasă,sunt pe tărâmul meu
Tot timpul şti să te lupţi ,a mea tristeţe o înfrunţi
Iar la sfârşit adaugi a ta magie ,
Apare şi el  firav, surâsul pe chipul meu

Mă înţelegi şi şti să aştepţi,
Prin ale tale cuvinte râuri de emoţie găsesc
Îmi eşti muză,îmi eşti miracol,îmi eşti vis
Dar mai presus de toate îmi eşti IUBIRE,
Semnat, de-a pururea iubita TA!

duminică, 24 iunie 2012

Am să plec ...


Am să plec încă număr zilele
Am să plec pentru că sufletul nu ştiu cât va rezista
Din umilinţa ta mereu s-a ridicat,
Pentru că el merită mai multe nu injurile tale de om stricat

Poate nu sunt destul de tare ,poate da
Dar din piatră cu siguranţă nu sunt ,
Şi plutesc în picături de lacrimi ,abea mai respir
Însă de câte ori voi mai fi aici tot mai multe îţi voi înghiţi

Aşa e soarta ,însă eu ştiu cum sunt ...
Te las pe tine aşa să îţi curgă alcoolul ăla prin vene
Eu mă ascund în tăcere şi niciodată nu mă voi schimba
Tot timpul am sperat şi voi spera

Într-o zi îndepărtată sau apropiată sigur voi reuşi
Iar atunci vei vedea tu cât de singur vei fi
Aşa să stai eu nu îi doresc asta nimănui
Dar nici lacul ăsta imens în care mă scald nu e de azi sau de ieri

Am să plec şi înapoi nu mă voi uita
Am să plec alta va fi viaţa mea ...
Lacrimile ,teama în spate le voi lăsa
Am să plec şi în acea zi ,sufletul mi se va linişti

miercuri, 20 iunie 2012

Căzută în lumea lor.Capitolul 5.


                                          Capitolul 5.Prinsă în propriile sentimente.


-Am ajuns! Spuse Amanda închizând uşa după ea şi lăsând punga cu cele luate pe o masă apropiata.
-Abea acum ,parcă ţi-am spus ceva dar tu sigur ai făcut cu ai crezut nu cum ţi-am spus eu.Femeia îi adresă o privire atât de urâcioasă încât Amanda se întristă toată.
-Am mers mai încet ,spuse ea deodată cu un glas ameţit.Ştia că nu îi putea spune de întâlnirea cu Rose,chiar dacă nu era în totalitate sigură că aceasta o va ajuta însă îi promisese asta şi acel sentiment o liniştise, gândul că cineva o va ajuta să evadeze din acea cuşcă.Şi mai era şi David mătuşa nu trebuia să afle nici în ruputul capului că îl văzuse iarăşi.Îi era frică să nu îi facă ceva simţea că femeia asta e o ameninţare pentru toată lumea nu numai pentru ea şi chiar nu vroia să fie ea de vina iar acum poate că era mai bine să il ocolească pe David deşi sentimentul acela când era în preajma sa îi facea atât de bine.
-Bun acum voi pregăti ceva de mâncat,tu poţi aştepta aici sau nu ştiu să încerci să te mai concentrezi poate mă poţi ajuta la treburile mele.
-Bine ,fata avea un ton atât de stins în glas şi îşi îndrumă picioarele către încăperea în care se afla acel glob care îi dădea o uşoară teamă numai la vederea sa. 
Se puse pe unul din scaunele de acolo şi aşteptă în tăcere ,însă gândurile nu puteau să nu ii se ducă la David ,era o agitaţie de sentimente în interiorul său …şi acum parcă îi scapă printre degete şansa de a mai sta puţin în preajma lui.Se gândea că poate după ziua de azi nu îl va mai întâlni ,poate el nu o va mai căuta şi poate că nici Rose nu îşi va mai aminti de ea ,poate că va rămâne aici captivă pe veci.
-De ce îmi tot vine în minte imaginea lui?De ce simt că mi se strânge stomacul de emoţie şi tremur atunci când îmi vorbeşte ? Fata nu ştia că il plăcea ,nu avea de unde să ştie pentru că nu mai întâlnise acel sentiment ,nu avea de unde să ştie cum trebuie să reacţioneze.Era atât de plăcut inima îi tresări iar în marginea guri i  se ivi un zâmbet ,îi apărură tot felul de imagini …îl văzu pe David aproape de ea ţinând-o de mână şi transmitându-i o căldură magică ce o putea face să uite de tot având doar chipul său în faţă zâmbindu-i.Apoi simţi cum el îi despirinde uşor mâinile şi se îndepărtează dar tot privind-o de această dată ne mai zâmbind până când  dispăru de tot. Amanda a rămas pe loc privind pustiul din locul unde stătea David ,devenind tot mai desprinsă de realitate…
-Bun mâncarea e gata!,se auzi mătuşa ei din bucătărie.
Fata tresări în picioare şi gândurile ei parcă se spulberară într-un colţişor îndepărtat al minţi.însă starea pe care o avea acum cu siguranţă nu o putea explica , însă ceva ştia.Ştia că are nevoie de el!
După ce termină cu masa ,mătuşa îi povesti tot soiul de lucruri şi că trebuie să  o ajute în treaba ei iar apoi va fi răsplătită însă Amanda tăcu pe tot parcursul discuţiei nici măcar nu încercă să o privească.
-Acum te poţi duce la culcare mâine va fi o zi mare!
Zi mare ce va avea să spuna prin asta? spuse fata în gândul său iar pe faţa ei se arăta din nou teama până în cel mai îndepărtat locşor al corpului.
Se aşeză lin în pat,luând o pernă şi strângând-o tare în braţe îşi îndreptă privirea asupra tavanului.Îşi aminti de visul său ce tocmai îl avusese nu îşi putea lua gândul de la el,oare ce avea să însemne ?De ce David dispăruse pur şi simplu? Oare era o prevestire ,că ceva urma să se întâmple? Chiar nu îşi putea explica deloc.Apoi îşi aminti de ce îi spusese mătuşa că mâine va fi o zi mare,zi mare pentru ce ?Nici nu trecuse mult de când o pusese să încerce ceva,acum ce va fi de data asta ?
Îşi simţi ochii grei şi preferă să nu se mai gândească ,vroia doar atât să ştie care este rostul ei … şi în adâncul sufletului mii de sentimente adormite ieşeau la suprafaţă.Ea vroia doar atât iubire!

luni, 18 iunie 2012

Mi-ai adus totul!

În mijlocul oceanului stăteam şi zăceam ,adormită ,uitată şi poate că numai credeam.Poate numai credeam că cineva mă poate doar atinge ,îmi poate doar vorbi şi să mă ridice ca să nu mă înec.Să adun doar bucurie în suflet celelalte gânduri să le leg de o sfoară veche şi să le preschimb în cenuşă.
Rechini îmi miroseau rănile erau atât de mulţi iar eu eram doar una singură,trebuia să rabd,trebuia să îi înfrunt pe toţi dar erau prea puternici pentru mine încât pe zi ce trecea mă lăsam învinsă.Tot ce vroiam era să numai simt durerea ce înainta tot mai mult ,mă facea atât de slabă ...mă facea să numai fiu eu.
Şi timpul tot melancolic era, inima numai credea în minuni ,doar avea mii de vise ...trecuse prea multe încât să mai aibă putere.
Însă atunci te-am zărit din mijlocul oceanului ai venit mi-ai cuprins trupul sfâşiat şi ai luptat cu toţi mai mult ai preschimbat durerea rănilor în pură iubire cu o doză de magie.Pentru că aşa ai apărut şi tu când era să cedez de tot am simţit cum m-ai ridicat.Am simţit prin simpla ta prezenţă că am totul ,că tu îmi dai totul.
Mi-ai adus în întunericul zilelor lumina de mult uitată,m-ai adus încrederea ce zăcea prăfuită în interiorul meu,mi-ai adus seninătatea privirii tale şi cel mai de preţ mi te-ai adus pe tine prin asta aducându-mi totul!

Îţi mulţumesc că eşti aşa cum eşti ,îţi mulţumesc că eşti tu!
                                Articol participant-Most Wanted!

vineri, 15 iunie 2012

O viaţă într-o zi!


Mâinile-mi sunt de porţelan
Când suflul tău îl simt aproape
Mă las întipărită şi dusă departe
Doar prin a ta căldură respir şi zac
Neimaginat de bine ...
Atât timp cât tu eşti aici ,
Pot trăi mai multe vieţi şi mai multe zile 

Sunt ca un apus ce-ţi mângâie genele
Tu-mi eşti ca marea ce-mi răcoreşte zilele
Ne plimbăm aşa mult crezând în noi
Căci viaţa ,deşi e doar una 
Tu cu iubire o îmbogăţeşti pe zi ce trece,
Cu al tău suflet îmi redai speranţa,
Iar un şir de neputiţe se pot sterge

Şi neîncetat prin ochii tăi pot trăi 
O viaţă într-o zi!

Articol participant-Most Wanted.

luni, 11 iunie 2012

Căzută în lumea lor.Capitolul 4.

                                            Capitolul 4.O mică sclipire!


-Mulţumesc ,cred că am fost cam neatentă.
-Nu face nimic,dar după câte am observat eşti cam speriată ,ai păţit ceva ?
-Sunt puţin dezorientată atâta tot.
-Dar nu m-am prezentat numele meu este Rose.
Era o doamnă foarte elegantă iar după expresia feţei puteai distinge că este o persoană caldă şi că te puteai încrede în ea.
-Dacă te pot ajuta cu ceva ,îmi poţi povesti ce ai pe suflet sau de ce eşti nesigură.
-După cum am auzit că îmi spune mătuşa mea ,adică aşa zisa mea mătuşă mă cheamă Amanda însă dacă mi-ar fi rudă sau cunoscută ceva ar fi trebuit să îmi aduc aminte de ea dar la mine nu este aşa.Poate e din cauza mea sau pur şi simplu nu pot să îmi explic.Şi mai e şi acel băiat David care m-a găsit , după apare femeia asta care mă duce la ea acasă şi ma pune să fac tot felul de lucruri care mă cam sperie.
-Calmează-te ,te rog…
Fata luă o gură mare de aer ,apoi o dădu afară.
-Dar unde zici că te-a găsit acel baiat ?
-Vag îmi aduc aminte ,la o trecere pentru pietoni ,apoi m-am trezit brusc şi eram într-un parc,apoi apare femeia asta…
-Şi ce fel de lucruri te pune să faci ?
-Pai m-a pus să iau un glob în mână şi să mă concentrez asupra lui,iar asta m-a slăbit foarte mult ,nu cred că mi-am revenit complet acum.Femeia aia nu ştiu exact dar îmi inspira teamă,mă priveşte într-un fel care mă îngrozeşte.
-După câte mi-ai spus femeia asta e un fel de vrăjitoare sau genul care se ocupă cu astfel de lucruri dinastea ,dar nu înţeleg de ce te-ar pune pe tine să faci asta ?
-Nici eu…
-Ştii ceva…Rose îi transmise o privire şi un zâmbet atât de dulceag ,încât fata se dezmetici şi îi transmise şi ea la rândul său un surâs micuţ.Îmi aduci atât de mult aminte de fata mea ,care din păcate numai este printre noi…femeia oftă adânc şi îşi lasă privirea în jos având la coţul ochiilor picuri de lacrimi.
-Chiar nu ştiu ce să spun eu…cred că am să plec deoarece mi-a spus să nu zăbovesc prea mult pe drum.
-Stai! Se ridică Rose şi o prinse de mână …te voi ajuta ,numai să îmi promiţi că nu îi vei spune nimic acelei femei care te ţine captivă.
-Tare aş vrea să plec de acolo ,într-un loc în care să fie al meu nu ştiu ,într-un loc în care să mă simt liniştită.
-Aşa şi va fi ,mâine trebuie să plec într-o călătorie legată de serviciul meu dar am să mă întorc în maxim o lună şi atunci îţi promit că voi avea eu grijă de tine.
-Mulţumesc ,dar nu cred că mă va lasa să plec aşa uşor …a spus că îi sunt folositoare la planurile ei.
-Nu se va întâmpla aşa ,te voi ajuta ..te asigur.Acum trebuie să te întorci ca să nu dea de bănuit ,bine ?
-Bine.Amanda se uită uşor dezorientată dar tot ce trebuia să înţeleagă era că cineva chiar o va ajuta să îşi construiască o viaţă..
-Ne vom revedea curând…femeia îi zâmbi apoi se îndreptă în sensul opus în care trebuia să se ducă Amanda.
                                                                 **
-Sora mea e fără scrupule ,bănuisem eu ceva ,dar să o supună la asta pe biata fata şi nu ştiu de ce seamănă izbitor de bine cu Maya care se află printre îngeri acum.Nu va fi cum crede ea …nu va încerca să pună stăpânire pe puterile lui Angel.Crede că e singura care ştie de venirea ei dar se înşeală amarnic nu am să o las sa îi facă ceva…

                                 
Amanda se îndreptă fulger către casa mătuşi când brusc se lovi de un trecător.
-Îmi cer scuze ,spuse fata apoi îşi ridică faţa lent la cel pe care îl lovi.
-Nu-i nimic,Amanda tu eşti!…ţi-am spus eu că ne vom revedea mai repede decât te aştepţi.
Era nimeni altul decât David căruia ,parcă îi tresări inima de atâta bucurie la vederea fetei.
-Eu,eu mă cam grabesc…spuse fata şi făcu un pas înainte să plece.Dar David se puse în faţa ei şi nu o lasă să se mişte.
-Te simţi mai bine decât data trecută ?Te-a tratat bine mătuşa ta ?Te pot ajuta cu ceva?
Amanda ameţi total la auzul acelor întrebări însă nu îşi putea lua privirea de la băiat care avea cel mai strălucitor şi cel mai mare zâmbet pe care îl văzuse,poate că era unic mai mult ca sigur era unic.
-Mătuşa mea mă aşteaptă … numai pot sta. 
-Dar te rog ,spune-mi cum te simţi.David nu îşi lua nici o clipă privirea de la ea,acum având o tontalitate tristă în glas.
-Bine dar trebuie să plec…poate ne mai regăsim şi altă dată.
-Dar…
Amanda numai spuse nimic şi o luă la fugă către locuinţa mătuşi lăsându-l pe David cu privirea aţintită asupra paşilor ei, el rămânând nemişcat în acel loc.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Lectura de vară! 2 x leapşa.

Am primit această primă leapşa de la Adry pentru care îi mulţumesc foarte ,foarte mult! <33


Lectura mea începe cu povestea lui Cass şi a prietenilor ei jucăuşi dar şi a lui Tim care ii cam dă viaţa uşor aşa peste cap.Iar Cass a noastră trece peste felul ei de a fi pentru al ajuta în legatură cu mama sa.Eu am această variantă deşi  originalul ştiu ca se numeşte "Mai las-o moale cu fantomele" deşi are tot acelaşi conţinut.


Următoarea escapda urmează la cele patru fete şi secretele lor care mă ţin mereu cu sufletul la gură nimeni altele decat: Hanna,Emily,Aria şi Spencer şi care oricat le-aş citit tot nu m-aş sătura.



Mă voi cufunda într-o lume captivantă plină de romance a unicului moştenitor al contelui de Deventry care are o singură datorie să îşi găseasca o soţie pe seama sa şi să aibă un moştenitor însă destinul nu va avea să fie cum vrea el.





Îi voi lasa pe Stefan ,Elena şi Damon să mă plimbe în continuare în minunata lor aventură.Iar la revenirea Elenei în lumea celor vii îi va da puţin peste cap pe ceilalţi iar Damon îl va ataca din nou pe fratele său.





Ultima dar nu cea din urmă călatorie va fi la Chloe ea fiind pasionată de filme iar una din dorinţele ei cele mai mari este să devină regizor de filme însă totul devine mai incitant atunci cand ea începe să vada stafii şi ajunge la un sanatoriu unde totul devine şi mai plapitant.



Cam atat deocamdată voi mai vedea pe parcurs! ;))


Şi următoarea lepşa este de la Alexandra mulţumesc mult! >:D<
1.Ce vîrstă ţi-ai da dacă nu ai şti cîţi ani ai?
Depinde uneori imi pot da şi 15 ani :)) dar în general ce varsta am adica ce varsta o sa implinesc in curand ,vreo 20.
2.Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Să eşueszi categoric,dacă ai încercat şi nu ţi-a ieşit şti de unde să o iei.
3.Dacă viaţa e atît de scurtă, de ce facem atît de multe lucruri care nu ne plac?
Unele sunt pentru viitor şi trebuiesc facute altele pentru că aşa ne este menit să le facem.
4.Cînd ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decît ai făcut?
Depinde de ceea ce fac,dacă lucrez şi trebuie să explic o voi face,insa mai mult prin facut depinde de situatie.
5.Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cît de bogat ai fi?
Destul de bogată încat să trăiesc decent! :D
6.Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi schimbat la oameni?
Prefăcătoria
7.Faci ceea ce ai visat că faci sau faci ceea ce faci pentru că împrejurimile te-au adus aici?
Ceea ce am visat cateogoric,trebuie să şti să lupti pentru visele tale!
8.Dacă media de viaţă ar fi de 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Probabil că aş trăi-o mai intens!
9.Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau care trebuie?
Ambele ,din amandoua cate putin.
10.Dacă ar fi să oferi un singur sfat despre viaţă unui copil, care ar fi acela?
L-aş sfatui să nu se schimbe pentru nimeni şi nimic în lume şi să îşi păstreze inocenţa aceea de copil cat timp o are ,sa nu îi taie magia prea devreme cu alte lucruri /intamplari.Să ştie ca în sufletul să mereu va fi un copil
11.Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Un geniu stresant categoric :)) ca să îi strsez si pe alţi să îmi ajungă pe urme. :D
12.Ce ai alege între amintirile pe care le ai pînă acum sau a fi incapabil de a mai avea amintiri de acum înainte?
Amintirile care le am in momentul de fata sunt cele mai minunate nu le-as schimbat pentru nimic in lume si sigur vor urma altele mai frumoase de atat mereu le voi pastra alaturi de mine iar pe celelalte nefericite le-am sters deja. :D
13.Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum cinci ani cînd erai extrem de furios şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Nu cred ca acum 5 ani eram furioasa sau nefericita eram doar un copil si incercam sa vad lumea altfel ,nu ca acum nu as fi :D :)) numai ca nefericirea pe atunci era vreo nota proasta si altele, doar ca multe s-au schimbat de atunci.
14.Care este cea mai frumoasă amintire din copilăria ta? Ce o face atît de specială?
Probabil joaca si libertatea de atunci ,ca nu trebuia sa imi fac griji cam pentru nimic.
15.Dacă ai cîştigat 1.000.000 $, ai renunţa la ceea ce faci acum?
As continua cu ceea ce am de gand sa fac,si i-asi investi in viitorul meu.
16.Cînd a fost ultima oară cînd te aruncai cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Destul de recent cred,deoarece atunci cand fac ceva cred in asta chiar daca nu toti au incredere si vreau sa o duc la bun sfarsit...optimisul ajuta. :D
17.Cînd a fost ultima oară cînd ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Adineauri.
18.Care este lucrul pe care ţi-ai dorit dintotdeauna să-l faci şi nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Sa iau lectii de chitara acum timpul nu prea imi permite ,in viitor sper ca voi face asta.
19.Care este lucrul pe care îl faci cel mai bine decît ceilalţi pe care îi cunoşti?
Hmm sa vad adevarata fata a unei persoane probabil,sa-i vad asa cum sunt in realitate.

Poate sa le preia oricine doreste!


Surpriză!



Am primit acest premiu foarte draguţ de la Lavi şi Gabriela  pentru care aş vrea sa le mulţumesc din suflet <3 mulţumesc,mulţumesc ,mulţumesc înseamnă foarte mult pentru mine.:x Şi aş vrea să il dăruiesc mai departe următoarelor bloguri pe care le urmăresc şi apreciez foarte mult!

Duduş
Raisa
Maria
Denisa
Adry
Ramona
Cry
vioreld
C.L.M
Andrei Robert
Criss&Dee
Ioana
Bianca
Diana
Lxi

Dacă vreţi puteţi să il daţi mai departe! >:D<

marți, 5 iunie 2012

E pură nebunie ce doar sufletul o ştie!




Am fost rătăciţi ,dar ne-am regăsit
Am ţintit spre stele şi pe toate în mână le-am prins,
În inimă calde amintiri s-au strâns
Ochii ce zâmbesc şi zilele ce se evaporă la nesfârşit

Picuri din noi sunt picuri de iubire
Timpul e curd ,o zi o transformă într-o secundă
Însă prin călătoria asta clepsidra în loc va sta
E pură nebunie ce doar sufletul o ştie 

Alergăm printre mii de vise şi speranţe 
Să plecăm ,uitaţi de lume vom fi 
Din zi în zi doar o dragoste mare ne va ocroti
E pură nebunie ce doar sufletul o ştie

Şi vor trece ani,zile,secunde
Uniţi într-un suflet mereu vom păşi
Sentimentele astea măreţe alături pururea ne vor fi
Să ne ajutăm ,să ne protejăm până nisipul nu va mai fi

E pură nebunie ce doar sufletul  o ştie
Şi din zi în zi  tot mai mare o să fie ...!

duminică, 3 iunie 2012

Căzută în lumea lor.Capitolul 3.


                          Capitolul 3.Nimic nu este cum credeam!

Ajunse în locuinţa “matuşi” ,aceasta o îndemnă să se aşeze pe o canapea veche.Pereţi camerei parcă tremurau de singurătate erau atât de ticsiţi iar mirosul de rânced se simţea peste tot.O mobilă de lemn se zări de o parte şi de alta ,fiind plină ochi cu fel de fel de cărţi ,măruntaie de păr taiat,tot soiul de plante...toate acelea parcă ar fi fost scoase dintr-un film.
Femeia se îndreptă către fată cu un bol în mână:
-Trebuie să te hrâneşti şi tu cu ceva pentru că mai târziu mă vei ajuta la treburile mele şi trebuie să ai mintea limpede şi stomacul bine hrănit.
Amanda nici până în acea clipă nu ştia de ce se afla acolo,dar altceva nu avea ce să facă nu avea unde să plece iar acum era ca un şoricel captiv într-o cuşcă.
-Ce sunt alea ? întrebă ea mirată arătând către acele fire de păr tăiate şi plante.
-E o să vezi tu mai târziu alea sunt pentru meseria mea care o practic ,e ca şi cum aş ajuta lumea ,să descopere viitorul sau ce li se întâmplă dar îţi voi povesti mai târziu despre asta.Acum ia şi mănâncă.
Luă o înghiţitură mică ,apoi simţi cum aburul din mâncare o linişteşte şi mai gustă iar.Până în acel moment numai gustase din bucatele oamenilor iar când David o îndemnase să bea din acel lichid negru şi amar care spusese că se numea cafea ,credea că toata mâncarea pământenilor sau băutura este cam dezgustătoare însă acuma se înşelă în privinţa asta.
Termină acel bol şi il dădu femei,acesta îi zâmbi însă numai fusese acel zambet care o sperie până în şira spinări..acesta ce îl transmise era unul cald şi plin de compasiune parcă încerca să o vada şi altfel.Poate că femeia nu era chiar aşa cum îşi închipuise ea şi poate chiar ,o va ajuta să supravieţuiască în această lume.
-Acum vino să îţi arăt ce vei avea de făcut.
Târându-şi paşi către o nouă camera ,zări în mijloc o masă pe care era un glob iar de o parte şi de cealalta a mesei erau puse două scaune.În spatele mesei se întindea un fel de altar cu multe lumânări 3 dintre ele fiind aprinse iar unele erau puse aşteptând să fie folosite.
-Aşează-te jos şi încearcă să te concentrezi asupra globului şi spune-mi ce vezi.
-Nu înţeleg de ce trebuie să fac asta ?
-Ţi-am spus  mă vei ajuta,doar încearcă să te concentrezi.
Văzând că nu poate scăpa în nici un chip încercă şi îşi puse mâinile în jurul globului,închizând uşor ochii timp de câteva minute apoi îi deschise la loc.
-Deci ce-ai văzut? Ceva folositor ?
-Chiar nu am văzut nimic iar acum mă simt extrem de slăbită ca am încercat această ciudăţenie.
-Fir-ar să fie ...credeam că îmi vei fi bună la ceva!Dar vom exersa în fiecare zi până când vom reuşi.Zicând acestea femeia ieşi val vârteji din cameră.

                                              **

-Nu pot să cred asa ceva mi-am pierdut abilităţile de atât de mult timp iar când am visat-o pe copila asta am crezut că se va întâmpla o minune să îi storc pe fraieri aştia de bani.Dar nu acum trebuie să mă confrunt cu o total amnezică de parcă ar fi un prunc ,bine barem că ştie să vorbească de parcă asta mi-ar fi de folos la ceva.Oricum e bine ca nu ştie nimeni de ea,o voi pune zilnic va trebui să reuşească să vadă ceva.

Amanda rămasă în cameră ,se sprijnă în coate şi privi dezamagită globul de cristal.
-Mintea mea e atât de răvăşită,această femeie care spune că îmi este matuşă dar e atât de ciudat că nu am nici o amintire cu ea,nu am nici o amintire cu nimic.Mă simt atât de debusolată şi nici nu îmi pot explica starea asta dar simt o nevoie de a vorbi cu cineva de toate acestea ,cu cineva să mă ajute să îmi rezolv problema.Nimic din ce am vazut până acum nu este cum credeam ,nu mă regasesc în nimic.
-Tot aici erai,se pare că numai avem nimic pentru cină te-aş trimite până la chioşcul de vizavi să cumperi ceva...îţi voi scrie eu tot pe hârtie iar tu să dai biletul omului de la magazin.Dar mai bine nu poate nu te vei descurca.
-Sigur de ce nu ,cred ca mă voi descurca iar acum nu mă mai simt atât de slabită ,pot face faţă.
Femei îi tresări o sclipire în ochii,crezând că poate în cateva zile o va duce pe drumul cel bun.
-Poftim,bani sa nu zăboveşti mult pe drum,să te intorci repede.
-Da aşa am să fac.
Amanda închise uşa şi traversă colţul clădiri de unde stătea matuşa şi privi în dreapta ei către magazin.De această dată traversa cu atenţie ,parcă picioarele ştiau unde să o îndrepte.Oare avea să îşi dea seama de abilităţile ei umane ?
După ce luă toate cumpărăturile şi ieşi în grabă din magazin se împiedică şi îi căzuse plasa pe jos.
-Poftim mititico ,te simţi bine? ...pari un pic speriată.
Fata făcu ochii mari iar parcă la auzul acelui glas simţi o emoţie care îi preschimbă starea în bine.
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic