Căzută în lumea lor.Capitolul 3.

                          Capitolul 3.Nimic nu este cum credeam!

Ajunse în locuinţa “matuşi” ,aceasta o îndemnă să se aşeze pe o canapea veche.Pereţi camerei parcă tremurau de singurătate erau atât de ticsiţi iar mirosul de rânced se simţea peste tot.O mobilă de lemn se zări de o parte şi de alta ,fiind plină ochi cu fel de fel de cărţi ,măruntaie de păr taiat,tot soiul de plante...toate acelea parcă ar fi fost scoase dintr-un film.

Femeia se îndreptă către fată cu un bol în mână:

-Trebuie să te hrâneşti şi tu cu ceva pentru că mai târziu mă vei ajuta la treburile mele şi trebuie să ai mintea limpede şi stomacul bine hrănit.

Amanda nici până în acea clipă nu ştia de ce se afla acolo,dar altceva nu avea ce să facă nu avea unde să plece iar acum era ca un şoricel captiv într-o cuşcă.

-Ce sunt alea ? întrebă ea mirată arătând către acele fire de păr tăiate şi plante.

-E o să vezi tu mai târziu alea sunt pentru meseria mea care o practic ,e ca şi cum aş ajuta lumea ,să descopere viitorul sau ce li se întâmplă dar îţi voi povesti mai târziu despre asta.Acum ia şi mănâncă.

Luă o înghiţitură mică ,apoi simţi cum aburul din mâncare o linişteşte şi mai gustă iar.Până în acel moment numai gustase din bucatele oamenilor iar când David o îndemnase să bea din acel lichid negru şi amar care spusese că se numea cafea ,credea că toata mâncarea pământenilor sau băutura este cam dezgustătoare însă acuma se înşelă în privinţa asta.

Termină acel bol şi il dădu femei,acesta îi zâmbi însă numai fusese acel zambet care o sperie până în şira spinări..acesta ce îl transmise era unul cald şi plin de compasiune parcă încerca să o vada şi altfel.Poate că femeia nu era chiar aşa cum îşi închipuise ea şi poate chiar ,o va ajuta să supravieţuiască în această lume.

-Acum vino să îţi arăt ce vei avea de făcut.

Târându-şi paşi către o nouă camera ,zări în mijloc o masă pe care era un glob iar de o parte şi de cealalta a mesei erau puse două scaune.În spatele mesei se întindea un fel de altar cu multe lumânări 3 dintre ele fiind aprinse iar unele erau puse aşteptând să fie folosite.

-Aşează-te jos şi încearcă să te concentrezi asupra globului şi spune-mi ce vezi.

-Nu înţeleg de ce trebuie să fac asta ?

-Ţi-am spus  mă vei ajuta,doar încearcă să te concentrezi.

Văzând că nu poate scăpa în nici un chip încercă şi îşi puse mâinile în jurul globului,închizând uşor ochii timp de câteva minute apoi îi deschise la loc.

-Deci ce-ai văzut? Ceva folositor ?

-Chiar nu am văzut nimic iar acum mă simt extrem de slăbită ca am încercat această ciudăţenie.

-Fir-ar să fie ...credeam că îmi vei fi bună la ceva!Dar vom exersa în fiecare zi până când vom reuşi.Zicând acestea femeia ieşi val vârteji din cameră.

                                              **

-Nu pot să cred asa ceva mi-am pierdut abilităţile de atât de mult timp iar când am visat-o pe copila asta am crezut că se va întâmpla o minune să îi storc pe fraieri aştia de bani.Dar nu acum trebuie să mă confrunt cu o total amnezică de parcă ar fi un prunc ,bine barem că ştie să vorbească de parcă asta mi-ar fi de folos la ceva.Oricum e bine ca nu ştie nimeni de ea,o voi pune zilnic va trebui să reuşească să vadă ceva.

Amanda rămasă în cameră ,se sprijnă în coate şi privi dezamagită globul de cristal.

-Mintea mea e atât de răvăşită,această femeie care spune că îmi este matuşă dar e atât de ciudat că nu am nici o amintire cu ea,nu am nici o amintire cu nimic.Mă simt atât de debusolată şi nici nu îmi pot explica starea asta dar simt o nevoie de a vorbi cu cineva de toate acestea ,cu cineva să mă ajute să îmi rezolv problema.Nimic din ce am vazut până acum nu este cum credeam ,nu mă regasesc în nimic.

-Tot aici erai,se pare că numai avem nimic pentru cină te-aş trimite până la chioşcul de vizavi să cumperi ceva...îţi voi scrie eu tot pe hârtie iar tu să dai biletul omului de la magazin.Dar mai bine nu poate nu te vei descurca.

-Sigur de ce nu ,cred ca mă voi descurca iar acum nu mă mai simt atât de slabită ,pot face faţă.

Femei îi tresări o sclipire în ochii,crezând că poate în cateva zile o va duce pe drumul cel bun.

-Poftim,bani sa nu zăboveşti mult pe drum,să te intorci repede.

-Da aşa am să fac.

Amanda închise uşa şi traversă colţul clădiri de unde stătea matuşa şi privi în dreapta ei către magazin.De această dată traversa cu atenţie ,parcă picioarele ştiau unde să o îndrepte.Oare avea să îşi dea seama de abilităţile ei umane ?

După ce luă toate cumpărăturile şi ieşi în grabă din magazin se împiedică şi îi căzuse plasa pe jos.

-Poftim mititico ,te simţi bine? ...pari un pic speriată.

Fata făcu ochii mari iar parcă la auzul acelui glas simţi o emoţie care îi preschimbă starea în bine.