Rătăcind printre jucării s-a deschis doar acolo în lumea sa ,a culorilor şi a zâmbetelor pictate în noanţele curcubeului.Încă din prima zi când a clipit a iubit ,puteai vedea în inocenţa ochilor săi cum răsar petale...însă degeaba el vroia fericire,degeaba el vroia să împartă iubire,simţea în puterea sa cum ura aprofunda omenirea.S-a născut cu darul de a da de la el,cu darul de a visa ...
Pe zi ce trecea,prin paşi pe care îi făcea, simţea ...iubirea sa ca tot mai mare era .Atât de mare încât parcă în trupul său micuţ zăceau zeci de mii de iubiri neîmpărtăşite,zeci de iubiri ce numai el le putea găsi în aşa fel încât iubirea să poată fi preţuită.
Era atât de chinuit că nu putea să "scape" de ea...până într-o zi când atât de tare şi-a dorit ,a început să "lovească" cu iubire,a început să o transmită oamenilor şi tuturor fiinţelor din jur.Era atât de mulţumit adusese în sfârşit o sclipire ,o emoţie în inimile lor.
Pierduse până si ultimul pic de iubire ,ajunsese să nu se mai ţină pe picioare ...cu trecerea timpului si cu împartăşirea iubiri a cresut şi el iar iubirea parcă din ce in ce se tot stingea,numai simţea magie,numai se simţea cel de odinioară ...
Privind cerul înstelat a spus :
- De ce se tot întâmpla asta ? De ce nu pot primi si eu ce mi se cuvine?Le-am dat-o lor pe toată şi acum trebuie să privesc cum mă ofilesc uşor precum o floare într-un ghiveci ... nu cer nimic mai mult decat să mă simt si eu iubit.Oare e asta ceva de neconceput ? aşteptând parcă să primească un răspuns ...
Cu ochii înlăcrimaţi s-a lăsat plutind uşor către pamant ,sprijininu-şi capul pe o frunză ce tocmai căzuse.
- Până şi tu ai fost iubită dragă frunză,te-ai născut ai crescut ai primit iubirea trunchiului ce ţi-a oferit protecţie şi acum ai căzut.Eu le-am oferit lor tot ... am vrut sa fie numai pace şi armonie ... însă acum înainte să mă ofilesc nu pot primi chiar eu darul ce ma hărăzit la naştere,e prea târziu acum să mai sper.
Crezând că aceasta va fi ulima sa suflare ,şi-a spus tot ce zăcea in sfletul său dornic de a fi apreciat,iubit.Simţind o lovitură puternică în inimă ,tot harul său dispăruse si fiindcă nimic altceva nu îşi dorea asta a şi dobândit.Cum s-a stins ,o lumină puternică parca părăsi-se pămânatul..însă alta ne împărtăşea si de sus a sa iubire.
- Aici nu vei duce lipsă de iubire..noi iţi suntem si mereu iţi vom fi o adevărată familie nicicând nu vei duce lipsă de afecţiune.Era glasul mamei astre ce îi ura bun venit noului prunc...
Copil fiind el şi-a dorit iubire,iubirea unei famili,iubirea unui suflet menit doar pentru el.Pe pământ nu fost conceput să primească,ci să ne împartă nouă.Acum aflat printre astre şi-a găsit iubirea cea de mult dorită ,i-a fost oferită pacea cea cuvenita.
- Parcă îmi e dor să le mai ofer lor,acum pot doar sa îi privesc seară de seară şi nimic mai mult,tot ce pot e să-i încălzesc cu a mea lumină..dar acum te am pe tine...
Privind în spatele său se ivi o prea frumoasă făptură ,rar întâlnită... cum frumseţea unei astre nici o fiinţă pământeană nu o putea avea.
Copilul nostru hărazit cu iubire şi-a întâlnit sufletul descoperind chiar şi de acolo de sus că iubirea este veşnică atât timp cât şti să o preţuieşti ,atât timp cât şti să o oferi ea nu te va uita ,iţi va bate la uşa sufletului pentru a te încânta cu a sa menire pentru care a fost creată.
"Harul iubiri se află în fiecare trebuie doar să sti să-l găseşti ..."
