Un întreg.

Îmi îngenunchează sufletul,

Tu vis frumos ce-mi apari în cale

Mă încununi ca pe zeiţe                      

Cu ramuri de iubire pline

Şi mă petreci şi mă adormi

Înseninat de bine

A ta aură îmi presari

Inima plutind în mine

Din o singură zi ,

Tu îmi faci mai multe vieţi

Mă laşi să domnesc peste regatul inimi tale

Să fim uniţi,aşa cum este scris în stele

Şi vreau să mor de plăcere

În a ta îmbrăţişare

Atunci când ţi-am văzut chipul în zori

Nu am ştiut dacă este vis sau realitate

Mereu unu plus unu va face doi

Mereu tu şi eu

Vom fi un întreg

Chiar şi în viaţa de apoi

Căzută în lumea lor.Capitolul 2.

                                               Capitolul 2. "Mătuşa clarvăzătoare. "

                                                      **

-  Unde sunt ? ce caut eu aici ? tresări fata deodată.

-  Calmează-te te afli într-un parc pe o bancă te-am adus aici pentru că ai leşinat şi ai domit cam 1 oră şi nu am vrut să te trezesc.

-  Dormit ?

-  Da,am stat şi am aşteptat nu am vrut să vină cineva să ţi se întâmple ceva ,pentru că atât timp cât eu te-am găsit pe stradă,foarte slabită m-am simţit responsabil ... apropo eu sunt  David ,care este numele tău ?

-  Nu ştiu ... fata se uită cu o faţă extrem de mirată şi de nedumerită la David şi în tot parcul ,era ca şi cum ar fi fost de pe altă lume şdar cine avea să stie asta?

-   Probabil încă nu ţi-a trecut acel soc ,nu-i nimic îmi vei spune mai târziu care este numele tau...poftim ia o gură din asta te va face să te simţi mai bine.

Fata a gustat apoi scuipă imediat fără să apuce nici să înghită ceva.

-   Are un gust groaznic ,ce este ?

-  Cafea ,vrei să spui că nu ai mai băut până acum cafea ?

-   Nu prea cred ...

-  Amanda scumpo..aici erai!! Se auzi o voce destul de îndepărtată dar foarte grăbita. Se zari o femeie de o vârstă mijlocie cu părul uşor grizonat care se apropie de banca lor.

-  Ce ţi-am spus eu să numai pleci de acasa  fără să mă anunţi ,copiii din ziua de zi...

-   Deci Amanda este numele tău?

Fata se uită când la acea femeie necunoscută când la David fără a putea pricepe ceva.

- Îmi pare rău tinere pentru nepoţica mea neastâmpărată ,dar mama ei mi-a lăsat-o în grijă de când of,săraca s-a dus ... şi acum e tot ce am pe lume

-  Îmi pare nespus de rău,eu doar am găsit-o foarte slăbită şi era cât pe ce să fie lovită de o maşina şi am adus-o aici pentru a-şi reveni.

-    Nu îţi mai face griji acum e pe mâini bune.Zicând asta femeia afişă un zâmbet extrem de straniu şi de politicos ,făcându-l pe David să se simtă oarecum în plus.

-  Nici o problemă a fost plăcerea mea ... nu vreţi să vă ajut să o duceţi până acasă? Pentru că  încă este slabită şi poate vă pot fi de ajutor în vreun fel.

-  Ne descurcăm noi,nu Amanda ?! Şi se uită timp de o clipă la fată apoi îşi întoarse privirea către David ,ca şi cum i-ar fi făcut semn să plece cât mai repede.

Fata se uită atât de abătută la cei doi,chiar nu ştia ce să zică sau ce să facă deoarece în interiorul său ducea o întreagă luptă ...nu ştia ce sunt acelea sentimente,nu ştia absolut nimic ...doar simplul fapt că lângă David simţea protecţie,se simţea protejată ,parcă ştia că nu vroia să il lase să plece.

-  Bine atunci astea fiind spuse noi plecăm ,iţi mulţumesc că ai găsit-o pe nepoţica mea dragă,off sper saănu se mai repete.

Femeia se smuci şi o trase pe Amanda de mână.

-   Nu aveţi de ce să vă faceţi griji...îmi pot lua rămas bun măcar ?

-   Sigur ..femeia îl privi oarecum nervoasă dar îl lasă să se apropie de fată.

    -  Mi-a făcut mare plăcere Amanda şi sunt sigur că ne vom revedea curând.Băiatul o sărută uşor pe frunte  ,zâmbi iar fata la rândul său plecă uşor capul ,simţindu-i parfumul că îi inundă nările. Apoi David se îndepărtă .cu paşi mărunţi, el mai întorcându-şi câteodată privirea.

   -  Putem merge acasă acum micuţul meu în...,micuţa mea Amanda,nici nu şti câtă treabă am pentru tine şi cât de mult mă vei ajuta,nu-i aşa că o vei ajuta pe matuşa aşa este ? Acel  vis ,da acel vis mi te-a adus mie ... zicând acestea femeia îi arătă un zambet care o sperie şi mai mult,prezenţa femei îi provocă slabiciune ,parcă o ură se acundea în ea.

Fata se simţi atât de neajutorată ,de parcă era o marionetă în mâinile acelei persoane  zisă şi “mătuşa ei” care nu ştia ce avea de gând să îi facă şi tare mult vroia ca David să se poată întoarce înapoi.De abia făcuse cunoştinţă cu o nouă viaţă şi totul se întâmplase atât de repede încât nu ştia ce rol are ea sau ce i se va întâmpla mai departe.

                                           

P.S Îmi cer scuze de întarzierea acestui capitol si ENJOY!

O zi frumoasă vă doresc în continuare!

De ce ? pentru că m-ai înviat ...

De ce îţi simt prezenţa chiar şi în aşternut ?

De ce inima-mi strigă atunci când te vede că pleci ?  

De ce respir doar prin vocea ta ?

De ce îmi cresc aripi la orice atingere ?

De ce sclipirea ochiilor tăi e ca o hipnoză absolută ?

De ce ajung să îţi simt prezenţa chiar de nu eşti aici?

De ce sunt liniştită când îmi apri în faţă?

De ce îmi apar scânteie de zâmbete neînţelese ?

De ce nu pot dormi,dacă nu îţi simt şoaptele ce mă protejează ?

De ce ajung să mă hrănesc doar cu nori din a ta iubire ?

De ce simpla ta existenţă, este îmbrăţişarea către întreagul meu univers ?

De ce ? pentru că m-ai înviat ,

Şi cu dragostea aşa uşor m-ai îmbrăcat 

Căzută în lumea lor. Capitolul 1.

                                            Capitolul 1.Cine sunt eu ?


Divine sunt acele creaturi ,divine dar cine a spus că îngeri pot avea o misiune uşoară?Oare cum au ele grijă ca pământenilor să le fie bine în momentele petrecute în viaţă.Oare aşa le duce şi lor cineva grija ?

Asta se întreba şi Angel ,nu era doar o putere ce îşi arăta aripile ,acolo în lumea sa ,ea era diferită în tot ce consta un înger.Ei îi placea să viseze ,deşi fusese protectoarea multor suflete de-a lungul timpului.Mereu s-a întrebat dacă ar fi fost şi ea o persoană normală poate iar fi fost mult mai bine,poate ar fi avut o familie şi prietenii mult îşi dorea şi ea prietenii.Însă doar asta putea să facă să visezez ştia că niciodată nu va putea fi o fiinţă pământeană.Tot ce trebuia să facă era să le poarte altora de grijă ,să le şoptească atunci când vor să ia o decizie pripită să se mai gândească.Se săturase atât de mult de acea situaţie încât într-un timp se gândise să renunţe în a mai fi înger.Dar nu avea cum pentru că asta îi era menit să fie iar dorinţa ei nu avea să se îndeplinească.

Timpul trecuse ea nici timp numai avea să viseze ,dar se pare că cineva îi ascultase ruga.

Pământul era lăsat în voia nopţii,cerul era perfect senin doar stele se zăreau în departare.Astrele zâmbeau şi nici o mişcare nu se arăta ,până când...

Parcă din adâncul cerului o lumină puternică se revarsa asupra oraşului New York ,o lumină atât de puternică încât dacă te uitai la ea puteai rămâne neclintit,ceva măreţ se întâmplase.

Acea lumină se avânta şi mai mult şi mai mult spre pământ încât credeai că îl poate desface în două ,dar nu era deloc asa ,lumina era atât de  pură şi de o formă rotundă.Iar atunci când a aterizat nu a făcut nici un pic de zgomot ...lumina stingânduse încet,încet până numai a rămas nimic din ea.De-a lungul zonei unde se pogorâse era trasat un cerc iar în mijlocul cercului se zări o făptură stând ghemuită. 

Dacă erai îi acel moment lângă ea puteai fi complet fermecat ,era atât de minunată...iar parul său lung ce se revărsa pâna in josul picioarelor era demn de invidiat,încât razele soarelui ar fi fost onorate să se scalde prin buclele sale bălaie.Fata purta o rochie de un alb imaculat,faţa îi era proptită în jos stând cu mâinile înaintea feţei părând să fie într-un somn adânc.

La ivirea zorilor ea se trezi atât de buimacă şi se uită în  jurul său fără a putea distinge ceva,nimic din ce vedea nu îi se  părea cunoscut.Deodată zise:

- Ce e locul ăsta? De unde s-a auzit sunetul ăla ? Cine eşti ?

Era speriată de propria sa voce nu putea realiza ca era o fiinţă omenească ,era ca un nou născut abea trezit şi adus pe lume,numai că ea era în corpul unei femei,adoleşcente ...iar dacă puteai calcula în ani mai mult de 18 ani nu îi puteai da.Totul era atât de diferit pentru ea,nu avea de unde să îşi amintească ,că acum

 numai era un spirit ce îi păzea pe ceilalţi avea propria sa viaţă.Insă tot ce trăise în viaţa aterioară se şterse,începuse totul de la 0. Necunoscând pe nimeni fiind doar într-o mare adâncită de oamenii.

Îndrăzni şi se ridică,dar cum făcu primul pas căzu în genunchi se mai ridică încă odată şi încă odată până când a văzut că putea merge ... nu atât de drept şi nu cu atât de mult echilibru dar se putea deplasa.Se deplasase destul de mult de la locul unde se născuse pentru a două oară.

Ajunsese pe o stradă semafoarele aveau când culoarea verde când cea roşie,era atât de speriata încât se lovea de toţi ce treceau prin jurul său ,picioarele sale goale fiind nevoite să îndure toate loviturile de la cei care treceau.

Totul se învârtea  a crezut că va leşina ,numai avusese niciodată sentimentul  ăla pentru că nici nu se mai întâmplase până atunci,mai făcu câţiva paşi şi era la o trecere pentru pietoni într-o secundă când era cât pe ce să se ivească la pământ o mână o prinse şi o trase înapoi.

 -Eşti bine ? Am văzut că numai aveai mult şi leşinai.

Fata numai ştia ce să zică ,defapt nu îi venea să credă că putea zice ceva.

- Cine eşti ? Vreau să te conduc până la locuinţa ta,să mă asigur că vei fi bine ..

- Cine sunt eu ?! întrebă  fata cu un glas uşor şi ameţit ... apoi închise ochii şi se lasă în braţele celui ce o salvase.

Căzută în lumea lor.

De mult aveam ideea în a scrie o poveste aşa că m-am gândit să o fac acum...le-am pus pe toate cap la cap şi sper să vă placă ce a ieşit.Acum vă las o mică introducere iar mâine seară voi posta  primul capitol. >:D<


                                                 Căzută in lumea lor:  Introducere

Cine îşi putea închipui că dincolo de cer se poate acunde fiinţe transparente ce vor să ajungă printre cei vi ,oare sa fie doar dorinta de a şti ce se ascunde printre noi? Sau pur şi simplu evadarea pentru o nouă identitate, un nou început ...iar atunci când nu şti cine eşti situaţia devine din ce în ce mai complicată.Oare să fie doar pură întâmplare ?Sau totul e calculat?Asta vom avea de văzut pentru că atunci când cineva "pică" din pură întâmplare pe pământ poate provoca mari ,încurcături ..aura sa poate fermeca fără să îşi dea seama...

Şi mai ales când este înconjurată şi de persoane ce vor să o inducă în eroare tot timpul,ea fiind doar un simplu musafir.Ea am zis de ea încă de la inceput dar nu îi stiţi numele ...este doar întamplarea neprevăzută a unei fiinţe nepământene ce îşi doreste atât de mult să ajungă în lumea lor încât în cel mai neaşteptat moment cade.Iar atunci când este pusă faţă în faţă cu toţi acei oamenii mişcători ce vin şi pleacă ,se va produce contrariul.Totul depinde de destinul ce îi este pregătit şi mai bine zis de misiunea sa pe pământ.

TU, eşti visul meu devenit realitate.

Mereu am crezut că visele pot deveni realitate iar la mine s-a pogorât cel mai încântător suflet ce a făcut totul să se producă.Şi tot timpul te întreb dacă eşti adevărat ,dacă tot ce trăiesc este real ... pentru că aşa cum ai venit ai transformat toată viaţa mea plină de nori ,tunete şi fulgere numai cu raze şi clipe pline de iubire.Eşti ca o mângâiere sufletească şi atunci când îmi arăti doar un zâmbet,atunci când îmi adresezi doar un cuvânt e ca şi cum ar ploua cu fericire ,e ca şi cum ai fi nepământean ,dar nu tu eşti mai mult de atât eşti special.Eşti vietatea ce este lângă mine la tot pasul îmi ştie orice teamă ,orice tristeţe ,orice supărare ...mereu mă valorifică, ca atare.Îmi dă atâta încredere şi îmi  face ochii să îmi lăcrimeze de fericire ,de fericirea ce numai TU şti să o produci.

Uneori credeam că ştiu ce este fericirea ,dar nu a fost aşa fericirea nu vine atunci când vrei tu,ea se lasă aşteptată iar în cele mai neaşteptate trăiri vine şi ne surprinde.Am cerut doar iubire ,nimic mai mult ...mereu am preţuit-o şi o voi preţui aşa cum stiu eu mai bine şi am primit la schimb mai mult decat am dorit,mai frumos de atât nici nu se putea ,ba da pentru că tot ce e legat de tine poate fi mai special ,mai deosebit ...pentru că TU şti să dai oricărui obiect viaţa,tu şti să îmi desenezi zâmbete atunci când ochii îmi plâng de durere,tu eşti prezentul şi viitorul meu ,doar tu vei fi acela şi dincolo de această viaţă mereu vei fi TU.

Timpul se scurgea aşa uşor prin mine ,eram doar o faţă melancolică şi fără de viaţă.Atunci am visat,atunci am sperat şi credeam că trăiesc doar în lumea mea confuză,unde când visezi poţi şi atinge.Dar imposibilul s-a produs ,atunci când te-am zărit prima oara ...parcă şi de la distanţă emanai iubire ,parcă am ştiut că TU eşti acela.Tot timpul am să-i mulţumesc că a facut minunea asta să se produca,iţi multumesc ţie Doamne ...nu există nici cuvinte pe acest pământ să poată descrie magia ce TU ai produs-o şi o vei produce.Te opreşti in mijlocul strazi să culegi o floare pentru mine ,mă faci sa traiesc cea mai frumoasa poveste fără sfarsit eşti mirific eşti pur şi simplu TU.Mă protejezi chiar şi de picuri de ploaie ,mă faci să respir doar prin tine.

Te voi iubi aşa cum meriţi nicicând asta nu iţi va lipsi ,voi trăi înzecit dacă te voi avea mereu lângă mine.

Cândva te CĂUTAM  însă acum nu o voi mai face ,pentru că : TE-AM GĂSIT!

Iţi mulţumesc că mi-ai făcut visul să devină REALITATE, pentru că TU eşti acela!

Ma imbeti cu iubire ...!

Ce îmi faci ? de îmi dai rânduri întregi
De uit de mine ...
Prin ale mele vene curge doar dragostea ta,nemăsurată
Mie încuviinţată

Îmi dai putere să mă ridic
Şi mă duci într-o reală visare
Mă îmbeţi cu iubire
Mă faci să trăiesc prin tine

Iarăşi genele greoaie mă roagă să le inchid
Insă al meu suflet la tine se repede
Să te zărească chiar şi pentru o fracţiune de secundă
Să putem dansa printre ai noştri pori încărcaţi cu dorinţă

Îi simt al său gust uşor şi dulceag
Ce mă lasă fără orice vlagă
Doar cu emoţii trandafiri mă încarcă
Mă îmbată cu tine ,mă duce în neştire

De fiecare dată, sentimentul tot mai puternic este
Elixirul ce mi-l dai mă duce într-o îndepărtată poveste
Suntem departe ,dar de noi aproape
Mă imbeţi cu a ta iubire ,aşa pot uita de toate

Suflete legate!

Din adâncuri uitate ai răsărit aşa senin

M-ai detaşat de lume şi de tot ce-i meschin

M-ai întărit cu încrederea pierdută la orice pas

Iar  când mă retrăgeam ,tu îmi şopteai ,mă linişteai

Mâna caldă mi-o ţineai ...

Când mă gândesc la ce-a fost în trecut, nici nu realizez

Pentru că aşa cum ai venit a mea lume tare ai fericit

Al meu prezent şi viitor întotdeauna vei fi

A mea inimă doar lângă a ta va fi ...

Doar îţi va asculta glasul ,si zâmbetul va răsări

Îmi respiri iubire şi mă trezeşti la viaţă

Imposibilul ,devine posibil doar când te am lângă a mea faţă

Îmi dăruieşti  mai mult decât este omenesc

Eşti născut pentru mine ,să mă iubeşti ...să te iubesc

Venirea ta  m-a împlinit

Să fiu aşa cum ochii tăi mă văd

Să danseze al meu suflet atunci când,

Cuvintele tale, le absoarbe

Le preţuieşte ...

Tu fiind unicul prin care trăieşte

Nicicând nu îmi vei lipsi,nu îţi voi lipsi

Legătura sufletelor  nici o magie nu o va despărţi

Trăim doar printre culori vi pastelate

Armonie şi înţelegere ...

Două suflete legate

Cameleonul stărilor emoţionale.

De mult m-a urmărit printre vise şi tensiuni ..e acolo în tot ce mă înconjoară şi îmi mai dă acea "palmă" pentru a mă cufunda în pielea sa.E doar nedrepatea momentului ce vine şi pleacă atunci când vrea ea,ce în marea majoritate a timpului vrei să o controlezi însă acesta se îndepartează pe drum ...

Îmi dă o doză de fericire desenată pe o nuanţă de albastru orbitor ,însă în cea mai nedorită clipă mă "loveşte" cu ale sale nuanţe gri ca cenuşa arsă din jăratecul unui cuptor.Atunci când razele fericiri mă topesc din nou ,dorinţa sa de a reveni soseşte cu un nor dar doar acolo în al meu suflet.Poate sunt doar eu ,dar mă "sperie" cu atâtea sentimente năvălind fără scop în a mea "locuinţă".Încât pe unele le-aş arunca în cel mai îndepărtat colţ, le-aş sigila şi nu le-aş mai permite niciodată să îmi controleze fiinţa.Uneori sunt prea puternice ,uneori mă las doborâtă şi le las să pătrundă ... dar aşa cum vin ele şi  pleacă,departe nu pot rămâne chiar de aş vrea pe vecie ,îmi dă clipe de neputinţă,de întrebări nevrute ...Unicul lucuru ce mă întăreşte atunci când ele apar este că deşi ele fac parte din mine,deşi sunt prea rapide,vor să fie ascultate ... şi chiar de mereu poate mi-am dat seama vor sa mă cunosc eu însămi mai bine.

De vor fi multe,de ele vor încerca să mă controleze nu le voi mai lăsa,pentru că ştiu să lupt ,nu mă voi mai lăsa prădată de neputinţa lor .Deşi ele sunt multe ,deşi eu sunt doar una le voi învinge ... de vor vrea să se întoarcă le voi spune NU! Şi le voi lăsa libere doar pe cele ce îmi sunt alaturi ,ce mă ţin de mână şi îmi şoptesc să trec peste ele,că mereu acele stări vor vrea să se "joace" ... 

Gata cu joaca lor ,poate de multe ori mă voi simti copleşită dar voi înfrunta totul voi veţi sta înghesuite acolo fără vlagă ,iar eu  voi pluti aici la suprafaţă mereu cu privirea în faţă.

Şi în noapte şi în zi...

Mă îmbat cu poezii pure
Şi hrănesc cu versuri în suflet coapte
Alunec pe coji de amintiri ,
Sub clar de stele auri

Nu sunt poetă
Şi nici nu tânjesc a fi,
Sunt doar sufletul ce te ascultă
Şi în noapte şi în zi ...

Ce îţi ştie orice grijă,orice tristeţe
Iar cea mai mare dorinţă a mea este:fericirea permanentă să îţi fie
Şi cât de mulţi paşi vor fi
Inima lin îi va croi

Să îţi fie alaturi
Şi în noapte şi în zi ...
Mă arunc în timp
Şi te văd zâmbind

La pieptul tău stau
Ca un copil firav şi mic
Inspir parfumul tău neconfundat
Cu aroma dragostei ce a mea răsuflare a furat

Mă îmbie cu speranţă,
Doar tu eşti vietatea
Ce mă ţine în viaţă
Şi în noapte şi în zi ...

Chiar de suntem mici ,iubim!

Chiar de suntem mici iubim curat

Chiar de viaţa-i prea dură ,luptăm

Chiar de sufletul zbiară ,muncim cu propria persoană,fără să obosim

Chiar de timpul zboară ştim să-l stabilim

Chiar de un amalgam de emoţii se presară,ştim să le învingem

Chiar de suntem mici ştim să alegem,

Şi printr-un fir de copilărie răul să-l distingem

Chiar de suntem mici îi putem uimi,

Ale noastre gânduri, fiind presărate cu pura inocenţă din orice zi

Chiar de suntem mici ,ale noastre suflete mult mai mari sunt

Tinereţea păstrând-o de la început până la sfârşit

Chiar de alergăm în lung şi-n lat

O ţintă o vom găsi la un moment dat

Chiar de visele vor să ni le închidă 

Ştim să traversăm a lor colină 

Ele apărând mult mai vi,doar ale noastre

Şi într-o bun zi cu mâna să le putem atinge

Chiar de suntem mici ,doar în viziunea lor 

Când avem o strângere de inimă nu ne dam înapoi

Ştim să păstrăm ce-i al nostru,nu fugim de griji

Chiar de suntem mici eroi putem fi.

Chiar de suntem mici,iubim mai mult din zi in zi.

Miazănoapte!

În miazănoapte mă încarc cu şoapte

Mă priveşte şi pleacă cât mai departe

Îmi răcoreşte trupul cu gânduri luminate

Ce ziua dispar pentru că noaptea visele se presar

Sfeşnicul cel bun vine în orice minut pe neaşteptate

Luna îmi zâmbeşte ...

Şi mă lasă să îi descopăr laturile ascunse ,fermecate

Ce îmi trimit răspunsuri din mile îndelungate

Sunt doar eu în plină taină

Ce mă las condusă pe cărări prăfuite,uitate

Ţinând în mână un vers şi darul ,

Produs de miazănoapte.

Gift of a friend!

Am primit acesată imagine foarte frumoasă de la Maria <3 pentru care vreau as îi mulţumesc enorm de mult pe această cale,eşti o scumpă! :x

Aceste cuvinte inscripţionate pe imagine ,ne face să ne gandim la persoanele care ne sunt alături ,chiar şi prin nişte cuvinte care pentru mine una înseamnă enorm de mult.Şi vreau sa le mulţumesc foarte mult tuturor ceror care m-au urmărit şi mă vor urmări şi de acum încolo.Întotdeauna va voi citi cu mare drag şi dacă va voi putea ajuta măcar cu o vorbă mereu o voi face cu cea mai mare plăcere!

Mulţumesc foarte mult mereu vă voi fi recunoscătoare!Însemnaţi foarte mult pentru mine

Şi de asemnea aş vrea să dau această imagine mai departe următoarelor persoane :

http://dudus-uita-sa-viseze.blogspot.com
http://little-thoughts08.blogspot.com
http://poeziidesprepoezii.blogspot.com
http://smile-without-you.blogspot.com
http://vorbeinvant-gabriela.blogspot.com
http://mc-goda.blogspot.com
http://devorbacuviata.blogspot.com
http://ganduri-pixelate.blogspot.com

Dar şi tuturor ,care mi-au fost alături în tot acest timp! >:D<

Leapşa!

Am primit această leapşa draguţă de la Alexandra mulţumesc foarte mult! >:D<

Dacă eram o luna ,aş fi fost : Noiembrie 

Dacă eram o zi a săptamanii ,aş fi fost : Duminica

Dacă eram o parte a zile ,aş fi fost : noaptea

Dacă eram un animal marin,as fi fost: delfin

Dacă eram o directie ,aş fi fost :Sud

Dacă eram o personalitate istorică,aş fi fost:Afrodita

Dacă eram o planetă,aş fi fost: Pluto

Dacă eram un lichid ,aş fi fost : apa

Dacă eram o piatră,aş fi fost : diamant

Dacă eram o pasăre,aş fi fost : Porumbel

Daca eram o plantă ,aş fi fost : Trandafirul rosu

Dacă eram un instrument muzical,aş fi fost : chitara

Dacă eram o emotie,aş fi fost :Iubirea

Dacă eram un sunet, aş fi fost : ciripitul pasărilor

Dacă eram un element ,aş fi fost: o stea

Dacă eram un cantec,aş fi fost : My heart will go on (Celine Dion)

Dacă eram un film ,aş fi fost : A Walk To Remember

Dacă eram un personaj de ficţiune,aş fi fost : Albă ca zăpada

Dacă eram un fel de mancare,aş fi fost : pizza

Dacă eram o aroma ,aş fi fost de : ciocolata

Dacă eram un gust ,aş fi fost: dulce-acrisor

Dacă eram o culoare,aş fi fost: albastru

Dacă eram un cuvant ,aş fi fost : vis

Dacă eram o expresie a feţei ,aş fi fost : 

Dacă eram o materie de şcoala ,aş fi fost: romana

Dacă eram un personaj de desene animate ,aş fi fost :Winnie the Pooh 

Dacă eram o formă,aş fi fost : cerc.

Dacă eram un numar ,aş fi fost: 9 

Dacă eram o maşină ,aş fi fost: Lamborghini Embolado

Dacă eram o haină ,aş fi fost: Jeans.

Dau acesta leapsa mai departe la : Lavi,Ramona,Maria,Gabi,Goda,Ioana.

si oricui vrea sa o completeze! :)