Gri colorat

văd nuanțe de gri colorate efemer... în oameni ,
le sfâșie ,gândul în precădere
tăcere,
suspină doar trimpul dintre ei,
ce trece...
pupilele se adună ușor în spaima existenței lor
și-ndură...
acel gust strașnic ,amar
ce-i inundă
de ce cearșaful gri le-a umplut unicul surâs ?
de ce sunt precum păpușile de la teatru ?
cu sufletul pe sfori...
târziu își simt și trupul; precum un val de mare,
noaptea...
un gri de plumb ,
și vântul este gri
pe acea cărare-n lume...
și îngeri sunt colorați în gri

Compuși ,îmbrățișați prin chimie

Suntem precum doi magneti, stabiliți în genele visătoare pline de dorință.

Ne compunem din oxigen ,încât îi respirăm și ultima picătură,să numai existe între noi ,acel firicel simplu și neutru ce încercă să ne despartă.Ne aveam propria suflare și este de ajuns.Simplu dar atât de complex ,zdrobim uitarea în palme, putem spune NU când defapt afirmația se dilatează ușor spre adevăr,lăsându-ne cuprinși de o vagă tăcere.Ne avem din mâini ,picioare până la ochi și gură.Ah ,gura ce ne împarte atâtea ,printr-o singură străfulgerare a ei înghițim orice clipă ce îndrăznește să ne despartă.Ne compunem din elixir, este unul singur ce trăiește încă.În nemurire.Unul ce va fi infinit.Acest elixir este cernut doar de două ingrediente pașnice în a noastră implinire.Inimă și iubire.Vag îi simțim forma ușor dilatată, deformată prin pecetea trecerii timpului ,dar va rămâne veșnic aceeași ,veșnic a noastră...să-i putem admira reflexia lină, simțită prin atingere ,emoție ,hrănire.Atomi nu au niciun farmec pe lângă a noastră explozie ,priviri electrizante ,mâini pline de electricitate ,inimii atinse ...încât focul ne cuprinde întreaga făptură.Și ne iubim.Ei ar vrea să poată compună o asemenea chimie, arborată precum o sonată de-a lui Beethoven.Dar este inevitabil ,atunci când ne aprindem nici cerul nu ne poate opri.Cuprinși în a noastră chimie ,scufundăm moleculele ,atingem o energie inexplicabilă de ioni pozitivi ,o reacție chimică în mișcare de două trupuri ,un  suflet ...doi în toate.

Suntem precum plicul de ceai si apa .Ne dizolvam ușor dar sigur.Având o mare savoare deplină.Chimia vibrează prin pori deschiși de atâta regăsire și ne slavăm,ne salvăm reciproc de existențele ce ne înconjoară.Rămânând simpli dar complicați, compuși de IUBIRE.

Iubirea este singura ce nu are formulă ,ea doar se simte! 

Mă exiști !

Din șiraguri de dorințe coapte,apăsate mă exiști din ce în ce mai mult.Strigătul tău fierbinte, din gâtlejul plin de exprimare mă umple și mă astupă a săgetare divină.Al meu necontenit.Și îmi simt buzele dezmierdate într-o îmbrățișare ,cu a ta aromă de infinit în iubire.

Mă exiști dimineața precum o rouă în a ta palmă ,mă exiști târziu în noapte ... în cufundări de șoapte.Mă exiști pe de-a-ntregul până în adâncul pupilei stângi.

Mă exiști în univers ,în vis ,în realitate.Mă exiști sub așternutul aripilor tale diafane ; ce-mi sunt călăuze peste răsuflări ,peste confuzii aruncate.Mă exiști fibră cu fibră ,încât devenim un singur trup încununat de astre.Mă exiști într-un ciorchine de amintiri ,într-un sughiț de priviri lipite în scorbura-mi ce pulsează intens.

Mă exiști în solititudine ,în răsărit ,în miazăzi ,oriunde și oricând.Mă exiști iar și iar ,la nesfârșit!

Exist, pentru că mă exiști!