Compuși ,îmbrățișați prin chimie

Suntem precum doi magneti, stabiliți în genele visătoare pline de dorință.

Ne compunem din oxigen ,încât îi respirăm și ultima picătură,să numai existe între noi ,acel firicel simplu și neutru ce încercă să ne despartă.Ne aveam propria suflare și este de ajuns.Simplu dar atât de complex ,zdrobim uitarea în palme, putem spune NU când defapt afirmația se dilatează ușor spre adevăr,lăsându-ne cuprinși de o vagă tăcere.Ne avem din mâini ,picioare până la ochi și gură.Ah ,gura ce ne împarte atâtea ,printr-o singură străfulgerare a ei înghițim orice clipă ce îndrăznește să ne despartă.Ne compunem din elixir, este unul singur ce trăiește încă.În nemurire.Unul ce va fi infinit.Acest elixir este cernut doar de două ingrediente pașnice în a noastră implinire.Inimă și iubire.Vag îi simțim forma ușor dilatată, deformată prin pecetea trecerii timpului ,dar va rămâne veșnic aceeași ,veșnic a noastră...să-i putem admira reflexia lină, simțită prin atingere ,emoție ,hrănire.Atomi nu au niciun farmec pe lângă a noastră explozie ,priviri electrizante ,mâini pline de electricitate ,inimii atinse ...încât focul ne cuprinde întreaga făptură.Și ne iubim.Ei ar vrea să poată compună o asemenea chimie, arborată precum o sonată de-a lui Beethoven.Dar este inevitabil ,atunci când ne aprindem nici cerul nu ne poate opri.Cuprinși în a noastră chimie ,scufundăm moleculele ,atingem o energie inexplicabilă de ioni pozitivi ,o reacție chimică în mișcare de două trupuri ,un  suflet ...doi în toate.

Suntem precum plicul de ceai si apa .Ne dizolvam ușor dar sigur.Având o mare savoare deplină.Chimia vibrează prin pori deschiși de atâta regăsire și ne slavăm,ne salvăm reciproc de existențele ce ne înconjoară.Rămânând simpli dar complicați, compuși de IUBIRE.

Iubirea este singura ce nu are formulă ,ea doar se simte!