Rămâne doar ... o lingură.

O lingură plină cu sâmburi de cuvinte  

ce îţi zgârie sufletul cu tăcere        

îţi mângâie pleoapele cu vise de mister şi şoapte

aşa cum ţi se inundă ochii cu freamăt de bucurie

O lingură ce o duci la gură

şi îţi sorbi zilele...le sorbi, le înghiţi şi au dispărut

lasă în urmă doar savoarea şi aburul din ce au fost,

scârţâitul de amintiri coapte

O lingură mare de gesturi de copii

ce îşi ţin picioarele fixate în cercul unei zile

o trăiesc ,o respiră ... o colorează cu sentimente

din care reies firicele de lumină curată

rămâne doar ... o lingură ,

sfărâmată pe buze ,

de iubire.

Călătorie la Veneţia!

Acest oraş este pur şi simplu mirific nu îţi mai vine să pleci din el,străzile înguste ,clădirile vechi ...aerul acela italian şi povestea ta de iubire ce o trăieşti te face să te îndragosteşti şi mai mult de persoana iubită.A meritat această călătorie în adevăratul sens al cuvantului ,Piazza San Marco mi-a placut cel mai mult dintre toate chiar dacă întreg oraşul este minunat ,atatea poduri cam multe ce-i drept. ;)) şi foarte mult mers pe jos dar a meritat totul şi oboaseala acumulată.Muzeul închinat lui Antonio Vivaldi e atat de frumos iar muzica ce se aude în surdină îţi încantă urechile şi te face şi mai mult să visezi în acest oraş de vis.Gondolieri si gondole mai peste tot in jur se lăsau admirate şi îţi încantau privirea şi oameni au fost foarte primitori ,cam de toate naţiile erau ca să spun aşa ;)) într-un cuvant a fost MINUNAT! şi m-aş m-ai întoarce şi altă dată acolo.Cat despre experienţa cu avionul a fost şi ea super şi aş mai încerca din nou abia aştept :)) la început la decolare am avut ceva emoţii însă în rest totul a fost foarte bine iar la întoarcere au fost ceva tulburenţe de zici că mergeai cu căruţa :)) dar nu altceva ca să te sperie sau ceva de genu...plus că totul se vedea aşa mic şi frumos şi nori se vedeau şi mai frumos :x chiar mi-a placut foarte mult.:D Veneţia ,Italia a fost primul loc pe care l-am vizitat şi asta e doar începutul ,am să călătoresc in jurul lumi just with you! 

Venice here we come! + Miracolul. - 2 -

TOMORROW IS THE BIG DAY! *YAAAY* CAN'T WAIT.♥ De abia aştept să vină ziua de mâine pentru călătoria noastră,chiar dacă este numai de 3 zile nu contează ,va fi cea mai uimitoare...doar e VENEŢIA !!! Când am să mă întorc ,am să fac o postare specială cu poze ,promit şi am să vă spun cum a fost şi prima mea experienţă cu avionul care de abia o aştept şi pe asta. :x deja numar orele ,hehe. :")

                              

Deci astea fiind spuse abia aştept ziua de mâine :)) :") so excited.

Acum până data viitoare vă las şi capitolul 2 din Miracolul ,sper să vă placă.

Have a nice day! >:D< să ne auzim cu bine.

                                                          Capitolul 2.

Am intrat fuluierand si mergand cu pasi  fericiti catre casa bunicii.De cum am intrat pe poarta am simtit miros imbietor de mere coapte ,bunica mea era faimoasa pentru placinta ei cu mere …era atat de gustoasa inca te lingeai pe degete de fiecare data si mai cereai inca o portie.

-Se pare ca cineva e vesel.Mi s-a adresat ea in timp ce intindea urmatorul aluat de placinta.

-Chiar asa ,nu stiam ca avem noi vecini in zona.I-am spus repede in timp ce luam o bucata de placinta ce tocmai fusese socasa din cuptor.

-Da asa e , Abby si fiica ei Amy s-au mutat de curand dar nu am avut cand sa-ti spun ,domnule plimbaret.Stau la doua strazi departare de noi.

-Am intalnit-o pe Amy e atat de … de diferita.Am spus eu in cele din urma in timp ce aveam chipul sau in minte , simteam ca Amy avea ceva diferit fata de orice  alta fata pe care am cunoscut-o pana acum.

-Fata asta e foarte draguta ,iar mama ei e foarte primitoare … am fost la ele sa le urez bun venit cand s-au mutat si m-au invitat la masa.Se pare ca nu o duc atat de bine cu bani si de aceea au fost nevoite sa se mute ,dar mai mult ca au vrut ,ca ele doua sa inceapa o noua viata departe de sotul ei …  care le-a dus la falimet si care era si violent.

-Doamne ,cred ca au trecut prin atatea … dar mai spunem ceva si despre Amy ,ce mai sti ? Am intrebat-o eu repede ca si cum aveam un norisor deaspura capului si il priveam incontinuu.

-Se pare ca cineva e interestat… imi zice bunica incepand sa rada.

-Bunicaaa!!

-Bine ,bine gata am inteles … pai Amy stiu ca e o fata de o varsta cu a ta , a terminat liceu in Canada si ii place foarte mult arta ,ii place foarte mult sa picteze si sa se plimbe.

-Da ,chiar asa am intalnit-o si eu se plimba cu bicicleta.

-Chiar imi place de fata asta … imi spuse bunica uitandu-se la mine.Pare asa independent si se pare ca nu ,numai mie imi place de ea.

La auzul acelor cuvinte obraji mei parca ardeau de emotie ,bunica isi dadea seama de orice si mai ales isi dadea seama de ce aveam eu, doar ma crescuse de mic.

-Eu ma duc … sus sa citesc , daca ai nevoie sa te ajut cu ceva imi poti spune.

-Sigur ,scumpul meu … du-te ,am sa te chem cand e cina gata sa punem masa.

-Bine … si mi-am indreptat pasi catre camera mea ,desi i-am zis bunici ca aveam de gand sa citesc la nimic nu imi statea capul,mintea si mai ales inima decat la Amy.M-am gandit si m-am tot razgandit la ce mi-a povestit bunica,Amy iubea arta si mie imi placea desi pasiunea mea pentru scris tot o arta se numea ,erau diferite … asa ca intr-un final am realizat ce pot face.Am luat o coala de hartie si am inceput sa pictez un soare ,desi era ceva simplu stiu ca ii va placea.Acel soare inseamna lumina si caldura ce am simtit-o cand am intalnit-o si farmecul sau , care m-a invaluit ,apoi dupa ce am terminat de pictat am incropit si literele: “ Soarele incalzeste lumea ,asa cum o persoana iti incalzeste inima.”

Am zambit la incheiere si am pus coala intr-un plic aveam de gand sa il dau lui Amy cum o zaream.

Dupa ce am terminat cina cu bunica ea mi-a spus pe unde vine casa lui Amy asa ca picioarele ,dar mai mult inima mea numai puteau sta linistite fara sa o vada ,asa cam pornit la drum.

Cand am ajuns racoarea inserari isi facea aparitia ,iar eu inca aveam atatea emotii incat nu stiam cum va reactiona Amy.Ce naiba de abia ma cunoscuse ,insa sper ca asta nu va fi vreun motiv sa nu il primeasca.Casa lui Amy era asemanatoare cu a bunicii insa nu era nici pe departe la fel pentru ca amandoua aveau stilul lor aparte iar aceasta era la fel de pirmitoare cu o gradina destul de spatioasa.

Asa ca in cele din urma mi-am luat inima in dinti cu tot cu artere si am batut la usa.Usa mi-a deschis-o mama lui Amy iar cand am vazut-o mi-am inghitit nodul ce tocmai il aveam in gat.

-Buna seara! Am spus eu usor cu vocea tremuranda.

-Buna seara ! Mi-a raspuns si mama lui Amy cu un zambet la fel de placut ca al ei pe fata ,semanau atat de mult insa parul mamei sale avea o nuanta usoara de castaniu iar ochii erau la fel de stralucitori ca ai lui Amy insa nu tot la fel de albastri ,ai lui Amy erau unici.

-Sunt Jon ,nepotul Martei stam la doua strazi de aici ,si as vrea sa vorbesc cu Amy daca se poate… am inceput eu sa spun stanjenit.

-O ,imi pare bine … sigur am sa o chem imediat.

-Multumesc ! Am raspuns usor incercand sa-mi astampar emotiile ce tot incercau sa apara.

A a aparut la fel de senina dar surprinsa la usa era imbracata intr-o rochie larguta cu albastru si alb ,era atat … atat de frumoasa inca nu mai imi puteam lua ochii de la ea pana cand ,ea mi-a intrerupt tacerea.

-Hey Jon ,ce surpriza? Cum de ai stiut unde stau ?Si mi-a afisat iarasi zambetul acela stralucitor.

-Mi-a spus bunica mea unde stai ,stam chiar foarte aproape ,te deranjeaza ca am venit …? Stiu ca e tarziu dar vroiam sa iti dau ceva.

-Nu ma derajeaza ,chiar ? Ce anume ?Iar pe fata ei se zari o urma de curiozitate.Asteapta putin sa inchid usa putem sta aici in gradina daca vrei ?

-Sigur ,oriunde.

Si ne-am indreptat catre un leagan ce se gasea in acea gradina ,care tare imi aducea aminte de ani copilariei pentru ca si eu aveam unul in curtea bunicii desi era mult mai vechi decat acesta.Amy se aseza pe leagan iar eu am urmat-o stand unul langa altul … parea mai frumos decat un vis.

-Deci ce vroiai sa-mi dai Jon ?

-Uite aici… si i-am dat plicul in care pusesem desenul.Eram inca atat de emotionat si speram atat de mult ca ii va placea.

Amy deschise usor plicul ,degetele sale erau atat de delicate precum era si ea.Cand a desfacut plicul a deschis usor gura apoi a inchis-o si privea foarte surprinsa ,puse mana pe conturul literelor scrise de mine si privea atat de linistita toate detaliile desenului ,fata asta era pur si simplu minunata.

-E atat de frumos Jon ,dar de unde ai stiut ca mie imi place sa pictez ? Iar fraza aceea e atat de minunata ,tu ai scris-o ?

-Da ,chiar eu ,chiar daca nu iti vine sa crezi …e o pasiune a mea ,scrisul iar tu esti prima persoana care stie asta,iar desenul stiu ca nu e atat de reusit dar tot de mine e facut… mi-a soptit un spiridus.I-am spus eu mutandu-ma si mai aproape de ea.

-Imi place enorm de mult ,multumesc! Imi zambi atat de placut cum nu o mai facuse pana in acel moment si ce se  intampla dupa m-a surprins si mai mult decat placut.Si uite asta primesti pentru ca mi-ai facut ziua atat de frumoasa.

Amy m-a sarutat usor pe obraz ,buzele sale erau atat de moi ,incat pareau ale uni inger ,ea era un inger .. ingerul ce a iesit in calea mea.

-Si tu mi-ai facut-o mie mai mult decat frumoasa ,superba precum esti si tu. 

Toata emotia imi disparuse ,iar dupa ce am spus asta mi-am pus mana peste a ei si am stat asa admirand cerul ce devenea tot mai intunecat dar tot mai luminat de straulcirea stelelor totodata.Amy ma fermeca din ce in ce mai mult cu fiecare cuvant pe care il scoatea,Amy era tot ce mi-as fi dorit vreodata.Seara aceea am stat si am vorbit despre pasiunile noastre ,despre famiilie noastre.Si chiar daca la inceput credeam ca nu ne asemanam ma inselasem , Amy fusese maltratata de tatal sau iar la auzul acestor cuvinte imi doream sa il fac sa plateasca pentru asta ,desi eu nu eram de acord cu violenta in acest moment as fi facut-o,imi doream tare mult sa o protejez iar de acum incolo asta voi face ,pentru ca ea este miracolul meu.

I promise you!

Sunt zile în care îmi urlă sufletul ,el caută doar alinare şi în acea clipă îmi tresari ... faci în aşa fel să repir prin tine ,să trăiesc lângă tine ,pentru că într-adevăr chiar aşa este.Îmi eşti luminiţa de la capătul tunelului pe care nu o pot stinge şi nu o voi stinge niciodată ,eşti adevărat aşa cum eşti , împarţi orice părticică cât de mică cu mine şi mă copleşeşti cu iubire.

Nu vreau şi nu o să vreau niciodată să te văd trist iar toate întâmplările noastre le vom depăşi, rele bune vom merge tot la fel ÎMPREUNĂ orice ar fi pe acest drum presărat cu încercări.

Îţi promit că iubirea mea  nu te va părăsi niciodată ,îţi promit că vom face totul aşa cum doar noi doi o ştim mai bine ,îţi promit că în viaţa asta şi în următoarele voi fi doar în compania ta , pentru că dragostea noastră e reala da şi e mai presus de orice ,mereu vom crede în ea.

Furtunile nu ne vor dărâma sufletele ,ploile nu ne vor mai uda obraji ,vom fi aceeaşi hoinari ce savurăm iubirea aşa cum ne este dată şi cum ne-am creat-o... o vom savura la nesfarşit pentru că ea este unica de care nu ne vom sătura în veci.

Mirosul amintirilor ne vor umple şi mai mult drumurile ... ne vor deschide şi alte necunoscuturi dar totul va trece precum o frunză luată de vânt ,ne vom aţinti ochi încrezători în lumea noastră în care suntem stăpâni ,în lumea în care magia este adevărată.

Promit că atât timp cât te-am aşteptat , mai mult te voi preţui şi mai mult ,promit că o să ne amintim de toţi aceşti ani ,promit că nu o să ne dăm bătuţi niciodată ... promit că la ce ne-am gândi şi orice s-ar ivi iubirea ne va întruma ,ea mereu ne va salva!

Noi am promis că ,tot ce e al nostru e sfânt 

Am promis că această iubire va dăinui , aceste două suflete le va călăuzi!

Miracolul. - 1 -

                                                      Capitolul 1.

-Hey bunico a sosit nepotul tau preferat Jony. ( asa imi spunea ea si cand m-ai faceam cate o pozna ,Jony lasa ca o sa treaca numai sa nu ii spunem tatalui tau ,asa era bunica femeia caruia ii puteai povesti totul ,femeia ce mereu o voi purta in sufletul meu oriunde ar fi )
-Scumpul meu , ce dor mi-a fost de tine parca a trecut o vesnicie de cand nu te-am vazut,ce mare te-ai facut … un adevarat barbat.

-A trecut un an bunica ,dar nici chiar … eu inca ma consider un copil.

-Sufletul mereu il vei avea asa ,dragul meu …

Desi era in varsta ,era cea mai inteleapta persoana pe care o intalnisem vreodata si de aceea mereu imi placea sa stau cu ea ,mereu aveai ceva de invatat de la ea.

-Ma duc sa despachetez si ne vedem in 10 minunte ,bunica.

-Bine scumpul meu ,pana atunci iti voi pregati micul tau dejun preferat … clatite si lapte.

Am zambit la auzul acestor cuvinte ,de fiecare data stia sa ma rasfete ,doar eram unicul ei nepot ,desi ar fi facut-o si daca nu as fi fost.

-Multumesc tare mult bunica! Spunandu-i asta am sarutat-o pe frunte si apoi am urcat sus pentru am aseza lucururile in camera mea ce ma astepta ca de fiecare data primitoare iar atunci cand intram mirosul de vanilie si scortisoara se regasea peste tot in camera ,era mirsoul specific bunicii.

Casa ei era foarte primitoare desi modesta , avea ferestre mari ,fiind asezata langa un lac.In desele dimietii cand ma trezeam imi placea sa stau sa imi adun gandurile sa respir aerul curat si sa privesc apa lacului ce era atat de limpede si curata incat iti puteai vedea reflectia in ea.Camera mea parca zambea de bucurie atunci cand mi-am pus pasi inauntrul ei ,culoarea aceea de albastru senin imi incanta privirea ,era culoarea mea preferata iar cartile mele stateau lenese pe rafturile de langa pat ,de obicei seara imi placea sa citesc … imi placea sa stau singur ,deoarece atunci imi veneau cele mai bune idei si scriam desi nimeni nu stia ca am pasiunea asta ,o tineam numai pentru mine. 

-Gata mi-am pus lucrurile in dulap ,bunica si sunt gata sa mananc ,de mult nu mai am mancat delcioasele tale clatite.Spunandu-i asta aveam cel mai vesel zambet posibil ,pentru ca chiar asa ma simteam aici ma simteam fericit ,ma simteam acasa.

-Atunci pofteste si aseaza-te si trebuie sa ii povestesti bunici tot ce ai facut in acest timp,sunt dispusa sa ascult orice iar daca e o poveste de dragoste si mai mult am sa stau cu urechile ciulite.

Se uita la mine cu ochi mari si zambitori ,desi era bolnava bunica nu arata niciodata asta ,nu vroia sa ii se vada slabiciunea intotdeauna vroia sa arate puternica si stapana pe sine.Insa stiu ca boala ei o necajea din cand in cand si lua foarte multe pastille ca sa o amelioreze , mereu am vrut sa fiu ca ea si de aceea ,mereu i-am urmat exemplul ,taria ei ma facea mereu sa ma simt bine.

-Nicidecum pana acum nu am intalnit pe cineva care sa fie interesata de mine pentru cine sunt ,nu pentru pozitia mea … dar inca astept pentru ca nu ma grabesc.

Spunand asta mi-am intors privirea catre fereastra si vedeam cum vantul facea frunzele copacilor sa se miste intr-un mod elegant ,ma calma desi i-am spus asta bunici ,chiar vroiam sa am in acest moment pe cineva langa mine sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt.

-Si ce are de cand ,nepotul meu sa faca vara asta ?

-Nu mi-am pus nici un plan in minte ,dup ce voi termina masa cred ca voi merge sa ma plimb putin vreau sa revad locurile ,le-am simtit lipsa.

-Asa deci si mie care va sa zica nu mi-ai simtit lipsa nu ?

-Nu e adevarat ! I-am raspuns repede zambindu-i strangar.Sti bine ca mereu imi place sa imi petrec timpul cu tine , mereu te voi ajuta in orice bunica.

-Stiam ,stiam dragul meu … numai ca am vrut sa te necajesc si eu putin.

-Haha … apoi am inceput amandoi sa radeam ,aducandu-ne aminte de vremurile de demult in care crescusem si in care inca imi placea sa mai fiu.

Apoi dupa ce am terminat de strans mama cu bunica ,mi-am luat jacheta si am iesit afara.Desi era inca inceputul verii ,luna iunie nu se simtea inca acea caldura sufocanta ,incat te puteai plimba si puteai inspira cu placere aerul acela imbietor.

                                                                         **

Am parcurs o jumatate din drumul de unde era situata casa bunici pana in oras ,de aceea imi si placea zona pentru ca nu era deloc aglomerata ca in sufocantul oras din care plecasem ,puteai distinge linistea ,imi placea tare mult sa o ascult.Pana cand linistea mea a fost spulberata de un zgomot ce pare a fi fost in urma mea,asa ca mi-am intors repede capul si am zari o fata ce parea ranita ,cazuse de pe bicicleta.

-Hey! Am strigat tare si m-am intrepatat catre ea.Te simti bine ce s-a intamplat ?

-Sunt bine,multumesc … spuse ea cu un glas usor tremurat.

-Pot sa te ajut ? si am intins mana pentru a o ridica.Nu a mai raspus doar a dat din cap asa ca am ajutat-o sa se sprijine de mana mea.

-Multumesc foarte mult ,inca nu ma descurc asa bine ,nu am mai mers cu bicicleta de ceva timp.

-Nici o problema sigur vei invata mai bine in timp.I-am raspus eu zambindu-i cu toata gura.Aceasta fata avea cei mai frumosi ochi pe care ii intalnisem pana atunci de un albastru orbitor iar parul sau roscat asemena unei piersici coapte iti lua de tot privirea.

-Deci cine esti ? M-a intrebat ea.

-Eu sunt Jonathan dar imi poti spune Jon sau Jony cum imi spune si bunica .I-am spus dupa ce mi-am revenit cu picioarele pe pamant ,avand acelasi zambet ce nu il puteam opri pe fata.

-Imi pare bine Jon ,eu sunt Amy ,scurt si la obiect.Imi raspunse ea zambidu-mi usor.

-Imi place Amy ,adica vreau sa spun imi place numele tau.Spunadu-i asta pe jumate blabaindu-ma si avand o nuanta usor rozalie in obraji.

-Multumesc si numele tau este foarte frumos, imi spuse ea chicotind. 

-Cum de nu te-am mai vazut pana acum pe aici Amy?

-Pai m-am mutat de curand aici acum cateva luni cu mama … parintii mei au divortat si am fost nevoite sa ne mutam.Am stat pana acum in Canada.

Am resimtit o nunata de tristete in glasul ei , parea nefericita ca a fost nevoita sa plece .

-Imi pare rau ,insa este si o bucurie ca te-ai mutat astfel nu te puteam intalni.Chiar atat de direct trebuia sa fi ? Imi spunea vocea din capul meu desi vocea inimi mele aplauda de bucurie ,eram foarte emotionat dar pentru prima oara nu imi puteam stapani cuvintele ,sentimentele ma conduceau.

-Hehe ,ma bucur si eu atunci… si ma privi usor rusinata.Dar tu Jon esti de aici ?

-Nu aici imi petrec doar verile alaturi de bunica mea ,in rest stau in faimosul oras Los Angeles.I-am spus dandu-mi ochi peste cap.

-Minunat ,nu am fost niciodata acolo ,desi nu prea pari fericit ca locuiesti acolo …

-Nu prea …

-Dar te vei descurca tu sunt sigura.

Avea un zambet atat de placut incat nu aveai cum sa nu te indragostesti de el.

-Acum trebuie sa plec Jon cred ca ma asteapta mama cu masa ,dar mutumesc ca m-ai ajutat ,ne mai vedem prin zona.Si mi-a parut bine de cunostinta.

-Sigur Amy ,oricand,si mie mi-a parut bine.I-am arata un zambet  atat de lung incat l-am avut tot drumul in spre casa bunici.

Ea s-a urcat iarasi pe bicileta si s-a intors inapoi , dupa ce am ramas sa ma uit in urma ei mi-a parut rau ca nu am conduso pana acasa ,dar sunt sigur ca o voi revedea … sentimentul care l-am simtit cand am zarit-o este unic stiu asta.

Miracolul.Prolog.

Hey guys,ieri am început să scriu la o nouă poveste ...şi chiar îmi place ideea aceasta ,sper sa vă placă şi vouă. :D am să continui şi Căzută în lumea lor dar un pic mai tarziu ,so vă las prologul la această poveste mai jos iar maine am să pun şi primul capitol :) ,sper să vă placă ... aştept părerile voastre. >:D<

                         
                                                            Prolog
Numele meu este Jonathan Roberts si am sa incep prin a va povesti despre miracolul ce m-a trezit la viata ,miracolul ce nici in ziua de astazi nu mai pot trai fara el , miracolul ce m-a schimbat ca persoana , miracolul de a iubi.

Si  acum la varsta de 58 de ani inca am in minte acele clipe minunate parcurse in acea perioada ,cea mai importanta perioada a vietii mele …adolescenta.Asa … sa ne intoarcem in timp acum 40 de ani ,cand lumea era la picioarele tale atunci cand te puneai pe spate si priveai cerul instelat ,simteai mirosul imbietor al florilor , simteai ca numai ai nici o grija  si ca poti opri clepsidra timpului oricand vrei ,ea te va asculta.

In acest fel a inceput si viata mea in adevaratul sens al cuvantului ,din acea minunata vara dupa ce am terminat liceul ,am inceput sa traiesc … atunci pentru prima oara am iubit.Desi eram un pusti cu o stare familiara mai buna ,tatal meu fiind un mare important om de afaceri Thomas Roberts ,asa ca nu prea il vedeai stand pe casa ,doar de sarbatori sau rare ori cand mai luam cina in familie si ma intreba cum merge cu scoala deoarece el vroia sa il urmez si sa duc “faima” familiei mai departe.Iar despre mama ce pot sa va spun ea nu prea isi impunea autoritatea in familie ,desi era o persoana grijulie si nu prea arata asta stiu ca in adancul sufletului ei suferea ,suferea ca nu avea familia aia unita pe care si-a dorit-o dintotdeauna ,suferea cand tata ii spunea ca va veni de starbatori acasa iar apoi intarzia cateva zile ,aducand apoi un munte de cadouri ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.

Dar asta este familia mea, asa a fost … pana intr-un anumit timp cand totul s-a schimbat.Eu mi-am trait copilaria in statul Carolina de Nord ,unde locuiau bunicii mei chiar daca la varsta de 14 ani il pierdusem pe bunicul tot imi placea sa ma intorc ,mai ales ca bunica era o adevarata mama pentru mine si desi crescusem imi placea sa imi petrec verile si timpul acolo.Desi am studiat in faimosul oras Los Angeles ,da stiu asta ,nu m-a impiedicat sa plec … vroiam libertate ,vroiam sa ma descopar … si mai mult de atat vroiam sa simt ce este iubirea ,de care pana in acel moment nu avusesem parte.Adolescenti de varsta mea se preocupau cu altele pe acea vreme ,desi in timpul scoli pot spune ca am fost un elev destul de popular din cauza pozitiei mele ,eu ii vedeam cum sunt si ca uni imi erau prieteni doar din cauza asta pot spune ca in perioada aceea am avut doar un prieten adevarat :Sam … chiar mai tin si acum legatura cu el ,el vedea dincolo de lumea in care traiam ,vedea ca imi lipseste ceva.

Iar in acea vara am avut si am si acum langa mine tot ce mi-a lipsit vreodata, in acea vara am intalnit-o pe ea

Sufletu-ţi miroase a iubire!

Sufletu-ţi miroase a iubire ,

Nu-l aunca , nu-l chinui în încăperea inimii

Ce stă ascuns în umbre şi se luptă cu ale tale nemulţumiri

Nu-l învinovăţi că simte ,

Lasă-l să respire pentru că el niciodată nu te minte 

Sufletu-ţi miroase a iubire , de când zăreşti prima rază de lumină 

Numai îl strânge , numai îl împietri 

Pentru că menirea sa este este să te salveze în fiecare zi 

Doar el te inundă de atâtea emoţii ,de atâtea simţiri

Şi aşa te remarci prin felul tău de a fi

Sufletu-ţi miroase a iubire oricum ai fi ,

Doar nu îl trăda , nu îl schimba 

Faţa sa vrea ,doar sa-ţi aducă fericirea 

Iar el e a ta oglindă unde , ochii de sentimente găseşti 

Sufletul se naşte , doar să fie iubit , să il iubeşti ! 

Îngerul ce îmi este mereu aici ,mereu acolo.

Sclipiri de emoţie şi atâtea râuri de iubire îmi curg prin vene atunci când îţi aud susurul voci ,când te văd ,când te simt.De nu ti-aş avea sufletul tău să mă protejeze de mult aş fi prăbuşită ,de mult nu aş mai fi eu.Pentru că nici nu ştiu , dar ai reuşit să scoţi tot ce-i mai bun din mine şi să fiu aşa specială cum numai tu mă vezi.Numai iubirea ta pură mă face să mă ridic chiar dacă vreau să ramân spulberată la pământ.

Şi pot spune DA, că am un înger chiar lângă mine ,un înger pe care îl privesc ,un înger pe care îl iubesc ... un înger de care nu mă voi sătura niciodată.Eşti mai mult decât un înger prăzitor ... cum se zice fiecare avem câte unul deşi pe acela nu îl vedem. Însă eu ca prin miracol îl pot vedea pe al meu în carne şi oase ,el ascultă orice i-aş spune şi simte orice chiar dacă nu îi zic prin vorbe ,el simte fiecare sentiment din interiorul meu.

Sunt contectată cu tine mai mult decât aş fi cu viaţa ,pentru că şti să îi dai un sens ,şti să fi mereu aici ... mereu acolo.

Deşi am unele momente când nu sunt cum te aştepţi ,deşi îţi spun atâtea ... când nu mai îmi suport nici propria persoana.Tu ,îngerul meu nu mă părăseşti , mă învălui cu aripile tale măreţe şi mă faci să îndur.Doar prin faptul că te ştiu al meu pot parcurge orice ,îmi pot îndeplini visele acelea minuscule ... pentru că cel mai frumos vis îl trăiesc deja în fiecare zi ,atunci când mă trezeşti şi îţi aud vocea , atunci ziua mea nu poate fi mai fericită de atât ... defapt ba da dacă ti-aş simţi îmbrăţişarea catifelată şi m-ai duce pe meleagurile tale ,ale noastre.

Ştiu că sunt momente când te sâcâi cu întrebările mele copilăroase şi mai ştiu cât greşesc deşi tu nu meriţi asta ,pentru că aşa suntem noi făcuţi să greşim ... însă orice aş spune şi orice aş face tu  eşti cea mai înmiresmată alinare ce îmi umple sufletul de absoult orice are nevoie.Îngerul ce îmi va fi pe veci aici ,acolo!

Tot timpul am să mulţumesc că te-ai pogorat în calea mea ,că ai ales să îţi împarţi fericirea cu mine şi am să-ţi promit din nou ,atunci când vei schiţa o tristeţe voi face tot ce-mi stă în putinţă ca să-ţi recapeţi zâmbetul ce-mi luminează calea.

Îngerule ,tu eşi sensul meu , prietenul meu şi persoana care este alături mereu de inima mea şi o face să zâmbească şi de-a lungul timpului va fi la fel ... şi te-a lungul timpului tot noi vom fi ,tot doi vom fi.

Te iubesc pentru că te iubesc!
                                         

Optimismul este în van, sufletul tău aproape valorează înzecit.

Să fiu optimistă zici ? sunt chiar de sufletul scoate sunete de durere ,sunt chiar dacă ochi spun altceva ,sunt chiar dacă vorbele îmi sunt încete ... sunt chiar dacă zic că nu.Şi îmi zic de atâtea ori STOP până aici mi-a ajuns dar după ce îmi las sufletul să se odihnească câteva clipe ,realizez că nu este aşa.Chiar de puterea mă păreseşte tot mereu încerc să îndur pentru că acest drum pavat cu stropi de încercări nu se va opri aici asta e doar o mică încercare ştiu ,deşi la mine au  fost sute tot nu o să mă opresc în loc pentru că eu nu vreau şi nimeni nici timpul NIMENI nu mă va opri ,nu îmi va opri asta.Toată tristeţe şi încercările acumulate vor să mă maturizeze deşi eu vreau să răman ,defapt sunt încă un copil, deşi ani spun altceva o maturizare poate aşa un pic forţată ce te trezeşte de dimineaţă mai rău ca un duş rece ce îţi răneşte toate simţurile.

Chiar de norocul m-a părăsit de fapt nu el nu m-a părăsit niciodată pentru că norocul meu a venit odată cu apariţia ta.TU! eşti norocul ce îmi aduce optimismul înapoi ,ce mi-a înflorit întreaga viaţă.Tu ce îmi ştergi lacrimile cu zâmbete atunci când te alung.Tu nu pleci îmi iei toată tristeţe şi nervozitate în frau şi mă aduci la liman ... având norocul de a te avea pe tine voi reuşi totul.

Optimismul lanseză speranţă iar speranţa ne face să îndurăm ... însă chiar dacă aş avea tot optimismul din lume nu aş reuşi ,pentru că suflete tu îmi lansezi victorie pe acest drum, prin iubirea pe care o emani.