Miracolul. - 1 -

                                                      Capitolul 1.

-Hey bunico a sosit nepotul tau preferat Jony. ( asa imi spunea ea si cand m-ai faceam cate o pozna ,Jony lasa ca o sa treaca numai sa nu ii spunem tatalui tau ,asa era bunica femeia caruia ii puteai povesti totul ,femeia ce mereu o voi purta in sufletul meu oriunde ar fi )
-Scumpul meu , ce dor mi-a fost de tine parca a trecut o vesnicie de cand nu te-am vazut,ce mare te-ai facut … un adevarat barbat.

-A trecut un an bunica ,dar nici chiar … eu inca ma consider un copil.

-Sufletul mereu il vei avea asa ,dragul meu …

Desi era in varsta ,era cea mai inteleapta persoana pe care o intalnisem vreodata si de aceea mereu imi placea sa stau cu ea ,mereu aveai ceva de invatat de la ea.

-Ma duc sa despachetez si ne vedem in 10 minunte ,bunica.

-Bine scumpul meu ,pana atunci iti voi pregati micul tau dejun preferat … clatite si lapte.

Am zambit la auzul acestor cuvinte ,de fiecare data stia sa ma rasfete ,doar eram unicul ei nepot ,desi ar fi facut-o si daca nu as fi fost.

-Multumesc tare mult bunica! Spunandu-i asta am sarutat-o pe frunte si apoi am urcat sus pentru am aseza lucururile in camera mea ce ma astepta ca de fiecare data primitoare iar atunci cand intram mirosul de vanilie si scortisoara se regasea peste tot in camera ,era mirsoul specific bunicii.

Casa ei era foarte primitoare desi modesta , avea ferestre mari ,fiind asezata langa un lac.In desele dimietii cand ma trezeam imi placea sa stau sa imi adun gandurile sa respir aerul curat si sa privesc apa lacului ce era atat de limpede si curata incat iti puteai vedea reflectia in ea.Camera mea parca zambea de bucurie atunci cand mi-am pus pasi inauntrul ei ,culoarea aceea de albastru senin imi incanta privirea ,era culoarea mea preferata iar cartile mele stateau lenese pe rafturile de langa pat ,de obicei seara imi placea sa citesc … imi placea sa stau singur ,deoarece atunci imi veneau cele mai bune idei si scriam desi nimeni nu stia ca am pasiunea asta ,o tineam numai pentru mine. 

-Gata mi-am pus lucrurile in dulap ,bunica si sunt gata sa mananc ,de mult nu mai am mancat delcioasele tale clatite.Spunandu-i asta aveam cel mai vesel zambet posibil ,pentru ca chiar asa ma simteam aici ma simteam fericit ,ma simteam acasa.

-Atunci pofteste si aseaza-te si trebuie sa ii povestesti bunici tot ce ai facut in acest timp,sunt dispusa sa ascult orice iar daca e o poveste de dragoste si mai mult am sa stau cu urechile ciulite.

Se uita la mine cu ochi mari si zambitori ,desi era bolnava bunica nu arata niciodata asta ,nu vroia sa ii se vada slabiciunea intotdeauna vroia sa arate puternica si stapana pe sine.Insa stiu ca boala ei o necajea din cand in cand si lua foarte multe pastille ca sa o amelioreze , mereu am vrut sa fiu ca ea si de aceea ,mereu i-am urmat exemplul ,taria ei ma facea mereu sa ma simt bine.

-Nicidecum pana acum nu am intalnit pe cineva care sa fie interesata de mine pentru cine sunt ,nu pentru pozitia mea … dar inca astept pentru ca nu ma grabesc.

Spunand asta mi-am intors privirea catre fereastra si vedeam cum vantul facea frunzele copacilor sa se miste intr-un mod elegant ,ma calma desi i-am spus asta bunici ,chiar vroiam sa am in acest moment pe cineva langa mine sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt.

-Si ce are de cand ,nepotul meu sa faca vara asta ?

-Nu mi-am pus nici un plan in minte ,dup ce voi termina masa cred ca voi merge sa ma plimb putin vreau sa revad locurile ,le-am simtit lipsa.

-Asa deci si mie care va sa zica nu mi-ai simtit lipsa nu ?

-Nu e adevarat ! I-am raspuns repede zambindu-i strangar.Sti bine ca mereu imi place sa imi petrec timpul cu tine , mereu te voi ajuta in orice bunica.

-Stiam ,stiam dragul meu … numai ca am vrut sa te necajesc si eu putin.

-Haha … apoi am inceput amandoi sa radeam ,aducandu-ne aminte de vremurile de demult in care crescusem si in care inca imi placea sa mai fiu.

Apoi dupa ce am terminat de strans mama cu bunica ,mi-am luat jacheta si am iesit afara.Desi era inca inceputul verii ,luna iunie nu se simtea inca acea caldura sufocanta ,incat te puteai plimba si puteai inspira cu placere aerul acela imbietor.

                                                                         **

Am parcurs o jumatate din drumul de unde era situata casa bunici pana in oras ,de aceea imi si placea zona pentru ca nu era deloc aglomerata ca in sufocantul oras din care plecasem ,puteai distinge linistea ,imi placea tare mult sa o ascult.Pana cand linistea mea a fost spulberata de un zgomot ce pare a fi fost in urma mea,asa ca mi-am intors repede capul si am zari o fata ce parea ranita ,cazuse de pe bicicleta.

-Hey! Am strigat tare si m-am intrepatat catre ea.Te simti bine ce s-a intamplat ?

-Sunt bine,multumesc … spuse ea cu un glas usor tremurat.

-Pot sa te ajut ? si am intins mana pentru a o ridica.Nu a mai raspus doar a dat din cap asa ca am ajutat-o sa se sprijine de mana mea.

-Multumesc foarte mult ,inca nu ma descurc asa bine ,nu am mai mers cu bicicleta de ceva timp.

-Nici o problema sigur vei invata mai bine in timp.I-am raspus eu zambindu-i cu toata gura.Aceasta fata avea cei mai frumosi ochi pe care ii intalnisem pana atunci de un albastru orbitor iar parul sau roscat asemena unei piersici coapte iti lua de tot privirea.

-Deci cine esti ? M-a intrebat ea.

-Eu sunt Jonathan dar imi poti spune Jon sau Jony cum imi spune si bunica .I-am spus dupa ce mi-am revenit cu picioarele pe pamant ,avand acelasi zambet ce nu il puteam opri pe fata.

-Imi pare bine Jon ,eu sunt Amy ,scurt si la obiect.Imi raspunse ea zambidu-mi usor.

-Imi place Amy ,adica vreau sa spun imi place numele tau.Spunadu-i asta pe jumate blabaindu-ma si avand o nuanta usor rozalie in obraji.

-Multumesc si numele tau este foarte frumos, imi spuse ea chicotind. 

-Cum de nu te-am mai vazut pana acum pe aici Amy?

-Pai m-am mutat de curand aici acum cateva luni cu mama … parintii mei au divortat si am fost nevoite sa ne mutam.Am stat pana acum in Canada.

Am resimtit o nunata de tristete in glasul ei , parea nefericita ca a fost nevoita sa plece .

-Imi pare rau ,insa este si o bucurie ca te-ai mutat astfel nu te puteam intalni.Chiar atat de direct trebuia sa fi ? Imi spunea vocea din capul meu desi vocea inimi mele aplauda de bucurie ,eram foarte emotionat dar pentru prima oara nu imi puteam stapani cuvintele ,sentimentele ma conduceau.

-Hehe ,ma bucur si eu atunci… si ma privi usor rusinata.Dar tu Jon esti de aici ?

-Nu aici imi petrec doar verile alaturi de bunica mea ,in rest stau in faimosul oras Los Angeles.I-am spus dandu-mi ochi peste cap.

-Minunat ,nu am fost niciodata acolo ,desi nu prea pari fericit ca locuiesti acolo …

-Nu prea …

-Dar te vei descurca tu sunt sigura.

Avea un zambet atat de placut incat nu aveai cum sa nu te indragostesti de el.

-Acum trebuie sa plec Jon cred ca ma asteapta mama cu masa ,dar mutumesc ca m-ai ajutat ,ne mai vedem prin zona.Si mi-a parut bine de cunostinta.

-Sigur Amy ,oricand,si mie mi-a parut bine.I-am arata un zambet  atat de lung incat l-am avut tot drumul in spre casa bunici.

Ea s-a urcat iarasi pe bicileta si s-a intors inapoi , dupa ce am ramas sa ma uit in urma ei mi-a parut rau ca nu am conduso pana acasa ,dar sunt sigur ca o voi revedea … sentimentul care l-am simtit cand am zarit-o este unic stiu asta.