Ști ? Credeam că m-ai uitat
Dar nu ai cum să-ți îngropi sufletul
Te-ai materializat în mare ,ai crescut printre
mormane de ieri, spânzurate de un azi ce-ți fuge printre degete. Un azi ,ce nu
va mai fi niciodată ieri.
Încă te contopești cu ele ,așa cum marea se
contopește cu nisipul la apus. Încă-ți aleargă gândurile, prin fața ochilor și-ți
miroase a decembrie însorit. A clipe sărate ,cu zâmbete tandre până-n amiezi ,a
valuri pline cu încă o zi. O zi ,ce se îneacă printre degetele sale împletite.
Ți se așterne în genunchi, un dar străvechi ,ce
țese o pânză cu o singură ființă. Încet
și suav ,se preschimbă în dorință. Te schițează
până în cele mai mici amănunte. Perfecțiunea e oarbă ,și șchiopătă pe o
alee de vise. Într-o constelație de
amoruri ,stai și privești lumea. E un punct ,stă la fereastră si-ți ascultă
inima.
Trecut. Undeva în suflet e lumină și miroase a
tine.
