Căzută în lumea lor.Capitolul 2.

                                               Capitolul 2. "Mătuşa clarvăzătoare. "

                                                      **

-  Unde sunt ? ce caut eu aici ? tresări fata deodată.

-  Calmează-te te afli într-un parc pe o bancă te-am adus aici pentru că ai leşinat şi ai domit cam 1 oră şi nu am vrut să te trezesc.

-  Dormit ?

-  Da,am stat şi am aşteptat nu am vrut să vină cineva să ţi se întâmple ceva ,pentru că atât timp cât eu te-am găsit pe stradă,foarte slabită m-am simţit responsabil ... apropo eu sunt  David ,care este numele tău ?

-  Nu ştiu ... fata se uită cu o faţă extrem de mirată şi de nedumerită la David şi în tot parcul ,era ca şi cum ar fi fost de pe altă lume şdar cine avea să stie asta?

-   Probabil încă nu ţi-a trecut acel soc ,nu-i nimic îmi vei spune mai târziu care este numele tau...poftim ia o gură din asta te va face să te simţi mai bine.

Fata a gustat apoi scuipă imediat fără să apuce nici să înghită ceva.

-   Are un gust groaznic ,ce este ?

-  Cafea ,vrei să spui că nu ai mai băut până acum cafea ?

-   Nu prea cred ...

-  Amanda scumpo..aici erai!! Se auzi o voce destul de îndepărtată dar foarte grăbita. Se zari o femeie de o vârstă mijlocie cu părul uşor grizonat care se apropie de banca lor.

-  Ce ţi-am spus eu să numai pleci de acasa  fără să mă anunţi ,copiii din ziua de zi...

-   Deci Amanda este numele tău?

Fata se uită când la acea femeie necunoscută când la David fără a putea pricepe ceva.

- Îmi pare rău tinere pentru nepoţica mea neastâmpărată ,dar mama ei mi-a lăsat-o în grijă de când of,săraca s-a dus ... şi acum e tot ce am pe lume

-  Îmi pare nespus de rău,eu doar am găsit-o foarte slăbită şi era cât pe ce să fie lovită de o maşina şi am adus-o aici pentru a-şi reveni.

-    Nu îţi mai face griji acum e pe mâini bune.Zicând asta femeia afişă un zâmbet extrem de straniu şi de politicos ,făcându-l pe David să se simtă oarecum în plus.

-  Nici o problemă a fost plăcerea mea ... nu vreţi să vă ajut să o duceţi până acasă? Pentru că  încă este slabită şi poate vă pot fi de ajutor în vreun fel.

-  Ne descurcăm noi,nu Amanda ?! Şi se uită timp de o clipă la fată apoi îşi întoarse privirea către David ,ca şi cum i-ar fi făcut semn să plece cât mai repede.

Fata se uită atât de abătută la cei doi,chiar nu ştia ce să zică sau ce să facă deoarece în interiorul său ducea o întreagă luptă ...nu ştia ce sunt acelea sentimente,nu ştia absolut nimic ...doar simplul fapt că lângă David simţea protecţie,se simţea protejată ,parcă ştia că nu vroia să il lase să plece.

-  Bine atunci astea fiind spuse noi plecăm ,iţi mulţumesc că ai găsit-o pe nepoţica mea dragă,off sper saănu se mai repete.

Femeia se smuci şi o trase pe Amanda de mână.

-   Nu aveţi de ce să vă faceţi griji...îmi pot lua rămas bun măcar ?

-   Sigur ..femeia îl privi oarecum nervoasă dar îl lasă să se apropie de fată.

    -  Mi-a făcut mare plăcere Amanda şi sunt sigur că ne vom revedea curând.Băiatul o sărută uşor pe frunte  ,zâmbi iar fata la rândul său plecă uşor capul ,simţindu-i parfumul că îi inundă nările. Apoi David se îndepărtă .cu paşi mărunţi, el mai întorcându-şi câteodată privirea.

   -  Putem merge acasă acum micuţul meu în...,micuţa mea Amanda,nici nu şti câtă treabă am pentru tine şi cât de mult mă vei ajuta,nu-i aşa că o vei ajuta pe matuşa aşa este ? Acel  vis ,da acel vis mi te-a adus mie ... zicând acestea femeia îi arătă un zambet care o sperie şi mai mult,prezenţa femei îi provocă slabiciune ,parcă o ură se acundea în ea.

Fata se simţi atât de neajutorată ,de parcă era o marionetă în mâinile acelei persoane  zisă şi “mătuşa ei” care nu ştia ce avea de gând să îi facă şi tare mult vroia ca David să se poată întoarce înapoi.De abia făcuse cunoştinţă cu o nouă viaţă şi totul se întâmplase atât de repede încât nu ştia ce rol are ea sau ce i se va întâmpla mai departe.

                                           

P.S Îmi cer scuze de întarzierea acestui capitol si ENJOY!

O zi frumoasă vă doresc în continuare!