Căzută în lumea lor. Capitolul 1.

                                            Capitolul 1.Cine sunt eu ?


Divine sunt acele creaturi ,divine dar cine a spus că îngeri pot avea o misiune uşoară?Oare cum au ele grijă ca pământenilor să le fie bine în momentele petrecute în viaţă.Oare aşa le duce şi lor cineva grija ?

Asta se întreba şi Angel ,nu era doar o putere ce îşi arăta aripile ,acolo în lumea sa ,ea era diferită în tot ce consta un înger.Ei îi placea să viseze ,deşi fusese protectoarea multor suflete de-a lungul timpului.Mereu s-a întrebat dacă ar fi fost şi ea o persoană normală poate iar fi fost mult mai bine,poate ar fi avut o familie şi prietenii mult îşi dorea şi ea prietenii.Însă doar asta putea să facă să visezez ştia că niciodată nu va putea fi o fiinţă pământeană.Tot ce trebuia să facă era să le poarte altora de grijă ,să le şoptească atunci când vor să ia o decizie pripită să se mai gândească.Se săturase atât de mult de acea situaţie încât într-un timp se gândise să renunţe în a mai fi înger.Dar nu avea cum pentru că asta îi era menit să fie iar dorinţa ei nu avea să se îndeplinească.

Timpul trecuse ea nici timp numai avea să viseze ,dar se pare că cineva îi ascultase ruga.

Pământul era lăsat în voia nopţii,cerul era perfect senin doar stele se zăreau în departare.Astrele zâmbeau şi nici o mişcare nu se arăta ,până când...

Parcă din adâncul cerului o lumină puternică se revarsa asupra oraşului New York ,o lumină atât de puternică încât dacă te uitai la ea puteai rămâne neclintit,ceva măreţ se întâmplase.

Acea lumină se avânta şi mai mult şi mai mult spre pământ încât credeai că îl poate desface în două ,dar nu era deloc asa ,lumina era atât de  pură şi de o formă rotundă.Iar atunci când a aterizat nu a făcut nici un pic de zgomot ...lumina stingânduse încet,încet până numai a rămas nimic din ea.De-a lungul zonei unde se pogorâse era trasat un cerc iar în mijlocul cercului se zări o făptură stând ghemuită. 

Dacă erai îi acel moment lângă ea puteai fi complet fermecat ,era atât de minunată...iar parul său lung ce se revărsa pâna in josul picioarelor era demn de invidiat,încât razele soarelui ar fi fost onorate să se scalde prin buclele sale bălaie.Fata purta o rochie de un alb imaculat,faţa îi era proptită în jos stând cu mâinile înaintea feţei părând să fie într-un somn adânc.

La ivirea zorilor ea se trezi atât de buimacă şi se uită în  jurul său fără a putea distinge ceva,nimic din ce vedea nu îi se  părea cunoscut.Deodată zise:

- Ce e locul ăsta? De unde s-a auzit sunetul ăla ? Cine eşti ?

Era speriată de propria sa voce nu putea realiza ca era o fiinţă omenească ,era ca un nou născut abea trezit şi adus pe lume,numai că ea era în corpul unei femei,adoleşcente ...iar dacă puteai calcula în ani mai mult de 18 ani nu îi puteai da.Totul era atât de diferit pentru ea,nu avea de unde să îşi amintească ,că acum

 numai era un spirit ce îi păzea pe ceilalţi avea propria sa viaţă.Insă tot ce trăise în viaţa aterioară se şterse,începuse totul de la 0. Necunoscând pe nimeni fiind doar într-o mare adâncită de oamenii.

Îndrăzni şi se ridică,dar cum făcu primul pas căzu în genunchi se mai ridică încă odată şi încă odată până când a văzut că putea merge ... nu atât de drept şi nu cu atât de mult echilibru dar se putea deplasa.Se deplasase destul de mult de la locul unde se născuse pentru a două oară.

Ajunsese pe o stradă semafoarele aveau când culoarea verde când cea roşie,era atât de speriata încât se lovea de toţi ce treceau prin jurul său ,picioarele sale goale fiind nevoite să îndure toate loviturile de la cei care treceau.

Totul se învârtea  a crezut că va leşina ,numai avusese niciodată sentimentul  ăla pentru că nici nu se mai întâmplase până atunci,mai făcu câţiva paşi şi era la o trecere pentru pietoni într-o secundă când era cât pe ce să se ivească la pământ o mână o prinse şi o trase înapoi.

 -Eşti bine ? Am văzut că numai aveai mult şi leşinai.

Fata numai ştia ce să zică ,defapt nu îi venea să credă că putea zice ceva.

- Cine eşti ? Vreau să te conduc până la locuinţa ta,să mă asigur că vei fi bine ..

- Cine sunt eu ?! întrebă  fata cu un glas uşor şi ameţit ... apoi închise ochii şi se lasă în braţele celui ce o salvase.