Din șiraguri de dorințe coapte,apăsate mă exiști din ce în ce mai mult.Strigătul tău fierbinte, din gâtlejul plin de exprimare mă umple și mă astupă a săgetare divină.Al meu necontenit.Și îmi simt buzele dezmierdate într-o îmbrățișare ,cu a ta aromă de infinit în iubire.
Mă exiști dimineața precum o rouă în a ta palmă ,mă exiști târziu în noapte ... în cufundări de șoapte.Mă exiști pe de-a-ntregul până în adâncul pupilei stângi.
Mă exiști în univers ,în vis ,în realitate.Mă exiști sub așternutul aripilor tale diafane ; ce-mi sunt călăuze peste răsuflări ,peste confuzii aruncate.Mă exiști fibră cu fibră ,încât devenim un singur trup încununat de astre.Mă exiști într-un ciorchine de amintiri ,într-un sughiț de priviri lipite în scorbura-mi ce pulsează intens.
Mă exiști în solititudine ,în răsărit ,în miazăzi ,oriunde și oricând.Mă exiști iar și iar ,la nesfârșit!
cat de frumos scris...<3
RăspundețiȘtergereMultumesc mult Anca! :*
ȘtergereAr fi bine sa te existe cat mai mult, ca sa existi cat mai mult!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu mult draaag!:*
Ma exista mai mult decat un infinit!
ȘtergereMultumesc. :D