Măreţia iubirii!

Ai adus cu tine râuri de iubire,râuri de speranţă ...
O clipită a fost de ajuns pentru a uita tot ce-i la suprafaţă
A-şi fi doar un punct neînsemnat , fără a ta magâiere ...
Doar un chip plin de nevoie să zâmbească
Cu a ta curată magie, această lumină nicicând nu o să-i mai lipsească


Şi a fost doar un timp stingher
Făcând a lor iubire tot mai mult să crească
Dulce emoţie ea pe chipul său blând a zărit 
Cu primul pas atunci când destinul i-a unit
Pe-o aripă de înger sublimă mişcare ei departe ţintind


O zi măreaţă ce a făcut,
Zilele şi nopţile să treacă pe nesimţite ...
Ca într-o mare învolburată
Ei bucurându-se de nenumăratele clipe
Regăsindu-se într-o armonie firească ...


Ce parcă trec cu o viteză fermecată
Atunci când sunt împreună,
Fulgerul timpului îi ameţeşte parcă dintr-o dată
Îşi iau la revedere cu un surâs şi un glas tăcut
Legenda sufletelor lor ţinând până astăzi,mereu şi orişicând


Se mai iveşte un gând,o cumpănă...dar în zadar
Nimic nu poate trece de bariera,
Ce în jurul inimi cu pace domneşte 
Nu vrea şi nu are de ce ,atunci când sufletele sunt legate
 Nici cel mai mare obstacol nu le poate desface


Minute,secunde ,dor şi ei jucăuşi ca nişte copii
Au aflat secretul iubiri spumegate ...
Ce îi legă tot mai mult din zi in zi
Şi nu cer nici pic de lacrimi,nici-o destrămare
Atât timp cât iubirea în suflet trăieşte ,


Roua pământului ea cu răbdare o stăpâneşte
Şi cu glas firav neauzit ,decât în interior
Îşi spun aşa va fi mereu,căci ea nu se va schimba 
Ce cu măreţie e legată ...
Cu dor şi ardoare e veşnic păstrată.