Căzută în lumea lor.Capitolul 4.

                                            Capitolul 4.O mică sclipire!

-Mulţumesc ,cred că am fost cam neatentă.

-Nu face nimic,dar după câte am observat eşti cam speriată ,ai păţit ceva ?

-Sunt puţin dezorientată atâta tot.

-Dar nu m-am prezentat numele meu este Rose.

Era o doamnă foarte elegantă iar după expresia feţei puteai distinge că este o persoană caldă şi că te puteai încrede în ea.

-Dacă te pot ajuta cu ceva ,îmi poţi povesti ce ai pe suflet sau de ce eşti nesigură.

-După cum am auzit că îmi spune mătuşa mea ,adică aşa zisa mea mătuşă mă cheamă Amanda însă dacă mi-ar fi rudă sau cunoscută ceva ar fi trebuit să îmi aduc aminte de ea dar la mine nu este aşa.Poate e din cauza mea sau pur şi simplu nu pot să îmi explic.Şi mai e şi acel băiat David care m-a găsit , după apare femeia asta care mă duce la ea acasă şi ma pune să fac tot felul de lucruri care mă cam sperie.

-Calmează-te ,te rog…

Fata luă o gură mare de aer ,apoi o dădu afară.

-Dar unde zici că te-a găsit acel baiat ?

-Vag îmi aduc aminte ,la o trecere pentru pietoni ,apoi m-am trezit brusc şi eram într-un parc,apoi apare femeia asta…

-Şi ce fel de lucruri te pune să faci ?

-Pai m-a pus să iau un glob în mână şi să mă concentrez asupra lui,iar asta m-a slăbit foarte mult ,nu cred că mi-am revenit complet acum.Femeia aia nu ştiu exact dar îmi inspira teamă,mă priveşte într-un fel care mă îngrozeşte.

-După câte mi-ai spus femeia asta e un fel de vrăjitoare sau genul care se ocupă cu astfel de lucruri dinastea ,dar nu înţeleg de ce te-ar pune pe tine să faci asta ?

-Nici eu…

-Ştii ceva…Rose îi transmise o privire şi un zâmbet atât de dulceag ,încât fata se dezmetici şi îi transmise şi ea la rândul său un surâs micuţ.Îmi aduci atât de mult aminte de fata mea ,care din păcate numai este printre noi…femeia oftă adânc şi îşi lasă privirea în jos având la coţul ochiilor picuri de lacrimi.

-Chiar nu ştiu ce să spun eu…cred că am să plec deoarece mi-a spus să nu zăbovesc prea mult pe drum.

-Stai! Se ridică Rose şi o prinse de mână …te voi ajuta ,numai să îmi promiţi că nu îi vei spune nimic acelei femei care te ţine captivă.

-Tare aş vrea să plec de acolo ,într-un loc în care să fie al meu nu ştiu ,într-un loc în care să mă simt liniştită.

-Aşa şi va fi ,mâine trebuie să plec într-o călătorie legată de serviciul meu dar am să mă întorc în maxim o lună şi atunci îţi promit că voi avea eu grijă de tine.

-Mulţumesc ,dar nu cred că mă va lasa să plec aşa uşor …a spus că îi sunt folositoare la planurile ei.

-Nu se va întâmpla aşa ,te voi ajuta ..te asigur.Acum trebuie să te întorci ca să nu dea de bănuit ,bine ?

-Bine.Amanda se uită uşor dezorientată dar tot ce trebuia să înţeleagă era că cineva chiar o va ajuta să îşi construiască o viaţă..

-Ne vom revedea curând…femeia îi zâmbi apoi se îndreptă în sensul opus în care trebuia să se ducă Amanda.

                                                                 **

-Sora mea e fără scrupule ,bănuisem eu ceva ,dar să o supună la asta pe biata fata şi nu ştiu de ce seamănă izbitor de bine cu Maya care se află printre îngeri acum.Nu va fi cum crede ea …nu va încerca să pună stăpânire pe puterile lui Angel.Crede că e singura care ştie de venirea ei dar se înşeală amarnic nu am să o las sa îi facă ceva…

                                 

Amanda se îndreptă fulger către casa mătuşi când brusc se lovi de un trecător.

-Îmi cer scuze ,spuse fata apoi îşi ridică faţa lent la cel pe care îl lovi.

-Nu-i nimic,Amanda tu eşti!…ţi-am spus eu că ne vom revedea mai repede decât te aştepţi.

Era nimeni altul decât David căruia ,parcă îi tresări inima de atâta bucurie la vederea fetei.

-Eu,eu mă cam grabesc…spuse fata şi făcu un pas înainte să plece.Dar David se puse în faţa ei şi nu o lasă să se mişte.

-Te simţi mai bine decât data trecută ?Te-a tratat bine mătuşa ta ?Te pot ajuta cu ceva?

Amanda ameţi total la auzul acelor întrebări însă nu îşi putea lua privirea de la băiat care avea cel mai strălucitor şi cel mai mare zâmbet pe care îl văzuse,poate că era unic mai mult ca sigur era unic.

-Mătuşa mea mă aşteaptă … numai pot sta. 

-Dar te rog ,spune-mi cum te simţi.David nu îşi lua nici o clipă privirea de la ea,acum având o tontalitate tristă în glas.

-Bine dar trebuie să plec…poate ne mai regăsim şi altă dată.

-Dar…

Amanda numai spuse nimic şi o luă la fugă către locuinţa mătuşi lăsându-l pe David cu privirea aţintită asupra paşilor ei, el rămânând nemişcat în acel loc.