Simţire transcendentă

îmi cresc noduri în palmă și respir ,în zob de stele
mă mângâie praful lor de constelații ,încât visez ...
îmi doarme amorul întors ,precum un cerc transcendent...de suflete împărțite,
de doruri despărțite, de veșnicii nenumărate
și miez de clipe separate ...
e rece marginea timpului ,de fibre dezlegate
o sete încărcată de aburi și rugăciuni de fluturi,
ce-și au viața, în cântecul unei zile efemere
contemplație în nori și divinitate ,
ce-și cern emoția într-un amurg de-o respirație
subțire se așterne tăcerea ,de auzul bătăilor din văzduh ...
ce miros a miere,
plăcere de idei multiplicate în dezacord  ,gândirea dintr-o vară ce sună în sonate și revelații

îmi simt sufletul plin și nelimitat ca într-o rama veche ,
ce-și tratează existența cu vârful mai multor linguri de zahăr!