îmi las plămâni să colinde ,adânc între miazănoapte și răsărit
între un praf de ploaie și-un amplu cântec mut,îndoit
mă cerne cu cerneală roșie, în mi minor și cu albastră într-un bemol șugubăț
mă îndeamnă să cânt arii ,dintr-o sărutare de-a ta ... din penumbră
să învii sonate sihastre ,din suspine și revederi
să te iubesc pe-o claviatură
seri de seri
cât de superb....!
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet!
Ștergereun solfegiu al iubirii, trebuie sa fie frumos.
RăspundețiȘtergereCel mai frumos!
ȘtergereCe versuri melodioase si profunde, minunat!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult ,ma bucur ca s-au transmis cum se cuvine.
ȘtergereTe astept oricand! :)