simt paradisul pe
buzele tale,
simt, seninătatea unei
raze de soare între noi,
ploaia ,dansează cu
pași goi
e un leagăn de șoapte
,regăsiri ce ne fac doi
ești aici și mereu vei
fi ,al meu tandru infinit
stelele
strălucesc , chiar și în plină zi
ele, pot înțelege
felul nostru de a iubi
de refugiați ,cu visele în buzunare
noi ne hrănim ,sorbim
și savurăm iubire
e de neajuns timpul ,ce
ne scapă printre degete,
e de neajuns ,adierea
vântului prea însetat
însă ajunge ,să pot privi
apusul din ochii tăi ,
pentru a avea aripi de
fluture !
Mi-au lipsit textele tale, Rox. :3
RăspundețiȘtergereȘi e bine că el te întregește într-atât cât să-ți dea aripi.
Ma bucur mult ca le-ai dus lipsa, pentru ca vor fi permanente te asigur.
ȘtergereMultumesc pentru cuvintele frumoase! >:D<
Imi place mult poezia ta.
RăspundețiȘtergereMultumesc ,apreciez!
ȘtergereSuperb! Ți-aș sugera să îți faci un cont de watpad,în caz că nu ai unul deja xD !!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult Rai,am cont pe watpad dar nu prea intru. ;))
ȘtergereStiam ca o sa gasesc ceva de extra calitate! :p
RăspundețiȘtergereSuper imbratisari!
"Calitatea" vine din suflet.
ȘtergereMultumesc, hugs ! >:D<