Şi porii zâmbesc la atingerea ta

Şi porii zâmbesc la atingerea ta

Excuberant astru, ce mi-ai ieşit în cale

Trează, adormită, doar de ochii tăi privită

În dansul ploii, ce se aşterne pe fundal,

Rămân, dominată de simţire,

îmi curge fiinţa, îngenunchiată în mâinile tale

E aşa frumos... să ai soarele în palmă,

cu un suflet ce te încojoară în paşi de dorinţă 

E trăire, 

E aşa firesc să îţi simţi venele agitate, de parcă ar cânta la harpă,

de parcă trupului i-ar creşte două perechi de aripi la fiecare celulă

E atât...

de atâta timp îmi lipesc tălpile goale de ale tale... 

încât şi porii zâmbesc la atingerea ta