Şi porii zâmbesc la atingerea ta
Excuberant astru, ce mi-ai ieşit în cale
Trează, adormită, doar de ochii tăi privită
În dansul ploii, ce se aşterne pe fundal,
Rămân, dominată de simţire,
îmi curge fiinţa, îngenunchiată în mâinile tale
E aşa frumos... să ai soarele în palmă,
cu un suflet ce te încojoară în paşi de dorinţă
E trăire,
E aşa firesc să îţi simţi venele agitate, de parcă ar cânta la harpă,
de parcă trupului i-ar creşte două perechi de aripi la fiecare celulă
E atât...
de atâta timp îmi lipesc tălpile goale de ale tale...
încât şi porii zâmbesc la atingerea ta
Iubareato :)
RăspundețiȘtergereNu se poate altfel! :)
ȘtergereImi aminteste de cartea "Atractia" de Sylvia Day
RăspundețiȘtergereFoarte frunos spus
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult!
ȘtergereImi trezeste amintiri frumoase. Bravo
RăspundețiȘtergereMulţumesc enorm şi mă bucur nespus!
Ștergereporii zambesc? ai mei nu
RăspundețiȘtergereSper că o vor face curând atunci! :)
Ștergere