Ecoul.

Printre atatea  retrairi doar el este singurul care ma trezeste cateodata,doar el este cel care se aude din departare.Ecoul este cel care imi raspunde de fiecare data cand nu stiu un raspuns.Singurul care este mereu aici,mereu acolo.Si uneori desi vreau sa ma intorc,imi aminteste ca numai are rost..cata dreptate,ma face sa-mi reamintesc ceea ce vreau.Poate ca astept prea mult ,poate ca uneori m-am saturat...dar aceea umbra din departare gaseste de fiecare data cate un raspuns.Mereu imi e dor de ceva,de cineva..de tine,de acele momente placute si tot el e cel care printre picaturi ma lasa sa plutesc,sa visez asa cum imi place.

Desi te strig nu raspunzi,mereu vocea mea interioare o face si o va face.Jos,jos...dar eu tot sus privesc sa caut raspunsuri ce in interior se regasesc.Traiesc acum prin ziua de ieri si de azi ...printr-o uitare sau doua si mereu ma trezesc ,cu un gand din trecut desi vreau sa ploua cu picaturi marii peste acele clipe de acolo.

Pretinderea ca esti bine,dar doar tu sti ce se ascunde defapt...printre atata melancolie ce se ascunde si te cauta din departare.Dar momoentele triste ,fericite uneori vrei sa ti-le amintesti caci tot o parte din tine sunt ...iar cand strigi ecoul sa-ti poata da raspunsuri si din trecut.