Simt cum vidul îmi suflă scoarța inimii, în decădere , simt cum aerul se întrepătrunde anemic deasupra mâinii stângi ,simt cum venele-mi miros a frunze uscate ,a portocaliu ,roșiu-sângeriu până în vârful picioarelor legănate de metamorfoză.Simt defrișarea trecutului perpetuat.Simt adâncimea golului.Simt oasele-mi grele de respirație ,simt o zi uitată printre gene, simt o umbră gri lepadată-n suflet.
Tihna coboară amorțită în vezuviu ,spulberată în anecdote transparente ,albastre și sângeri.Îmi deșiră până și ultima comoară ascunsă în treacăt... în inimă.Îmi deșiră anotimpul ,se strecoară în contemplația fără de an.Mă mângâie tăcerea pe alocuri, încât dispar.Surplusul resimțit trăiește necontenit fără a se ruga ,mă impiedica a cădea în prăpastie.Regăsirea anotimpului se odihnește-mi palma plină de dor ...dor de ce-a fost,dor de nicăieri ... dor de ce va fi...un ultim dor.
Fluviul ce-mi stăpânea cândva obraji a secat de mult ,încât numai poate fi readus la viață ,el zace spre împietrire.O pană îmi strigă în duete ,a nemurire , a putere, a existența ce trebuie să o urmez fără a mă împiedica de pietrele din cale-mi ce va să vină.
Liniștea mă scaldă pentru a putea trăi ,liniștea-mi șoptește: urmează o altă zi...
Final optimist.Atipic mie, dar si eu pot sa fabulez si sa zic "fiecare maine poate fi mai bun ca azi".
RăspundețiȘtergereCat de rau ne-am simti m-ai trebuie sa vedem si partea plina a paharului.Chiar mi-ar placea sa vorbim de ce nu vezi si tu optimismul,chiar nu vad de ce sa nu. :)
ȘtergereVai de mine.Superb!Ai niște expresii de-mi pică fața!Pot să notez câteva în carnețelul meu de expresii frumoase,te rog?
RăspundețiȘtergereHei ,deja ma simt flatata :"> sigur ca poti ,chiar imi face placere! >:D< Multumesc mult! :*
ȘtergereSa fie oare din cauza toamnei ?
RăspundețiȘtergereEste implicata si ea intr-o mica masura...
ȘtergereHmm mîine sper să fie mai bună decît azi.
RăspundețiȘtergereIntotdeauna este mai buna! :)
Ștergere