o mână ,
atingere în semilună
se zbate în lumina diurnă
de tăcere,
și parcă ușor ,ușor piere
nu știe ,locul e umed
o prăpastie ce cântă în sonete...
a revedere, apăsare ,frig, durere
merge cu inima pe frunze ,
în umbră , pe alee
pribeag e gândul ce se tot cerne ...
un mormânt spre apus
inima tot geme.
Randurile tale chiar mi-au transmis parfum de toamna. Parca mi s-a facut racoare. Si totusi sunt putine lucruri pe care le iubesc mai mult decat toamna...
RăspundețiȘtergereMa bucur enorm! La fel este si la mine ,sufletul parca este plin de toamna acum.
ȘtergereAbsolut superb..ești atât de talentată!! Superb,nu am cuvinte!
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet! Dar sa nu exageram ,fiecare este talentat in felul sau. :)
ȘtergereMa sperie toamna. Pentru mine mereu a fost asa aglomerata!
RăspundețiȘtergerePentru mine inseamna liniste,melancolie si poate regasirea cu sine.
ȘtergereFoarte frumos, Rox >:d< imi place mult simplitatea cuvintelor tale!
RăspundețiȘtergereMultumesc enorm Cry! >:D<
ȘtergereO toamna superba sa ai ! :*
RăspundețiȘtergereMultumesc la fel scumpo! :*
Ștergere