Mireasma unei stele cazătoare.

Într-un apus s-a născut ,a crescut si ea cu odor a căzut

Fără să știe ce o așteaptă ce viaţa,ce drum plin de fum ...

Ce așteptări o tot încearcă

Dar nu i-a păsat ea a ajuns cu a ei dulceaţă aici și acum ,

Pentru a simţi al ei drum ... și a lui mângâiere.

Şi pe o petală visa ,doar adâncile ei cugetări de altă dată ...

Iar când capul pe perna și-l  punea , mireasma iubiri lui toată o încărca.

Putea distinge,însa nu și atinge ...știa că ceva era al ei,

Cumva îi vedea chipul în a ei dorinţă ...

Chiar și el o căuta, știa că un suflet va veni in inima sa 

Au trecut zile,dar nu îsi pierdu increderea

Apusul tocmai trecuse iar pe cer o lumină apăruse ...

-Este a mea ..spuse în gând cu neîncetare

-Tu vi acum,tu mă vei apăra ..

Şi asa cum ea grăise,un chip a apărut...

-Am ajuns din departare si nu voi mai pleca,sufletul îţi aparţine ţie

- Mereu va fi așa ,iar cu mireasma ta știu ca mereu mă vei alina.

"Așa a fost și va fi la fel sufletele lor vor fi menite

Iar mireasma stelei noastre va dăinui in vazduh mereu ... "