Oare... ?

Oare o să mai ne ținem amintirile în dinți și-o să azvârlim cu ele de pământ ? Oare o să traversăm nestingheriți calea inimii ? o s-o lăsăm acolo singură și pustiită, plină de praf.Oare sufletul o să mai fie mâncat de moli ? si-o să ne lase doar un trup gol si veșted.

Oare o să mai vedem și culori? ...culori de alb și verde pal.Oare vom vedea doar un drum drept și fără gropi? ce ne astupa fărâma de suflare.

Oare vom mai sta ațintiți către stele pentru a ne dansa ființa de visare,precum un fluture ce nu știe ce-i uitarea.Oare va mai exista o mireasmă de noi?...de suflet ,de neshimbat.

Oare ne vom mai ține gândurile în buzunare ,să mai poată respira ? Ne vom mai plimba mâinile prin toate zilele? să vedem că am crescut cu totul.

Oare un zâmbet furat ne va mai păcăli ? arătând doar suprafața pictată de nori cenuși.

... vom aștepta ,ne vom înghesui într-o cutie de petale ofilite ,ce ne vor ofili zilele ,însă nu și sufletul.

vom fi încă aici , să ne transformăm în fluture !