Felinar.

Două bucle aurii îmi surâd ștrengare din spatele salcâmului.Oază de liliac și iasomie.

Pași micuți ascund mica ei lume prin care îmi transmite dorințe muzicale.

Ochii căprui ,sticloși asemeni tatălui ei mă țin sub observație ,îmi atinge rochia albă și îi zâmbesc.Parcă un burețel umplut cu căldură simt atunci când îi iau mânuța într-a mea.

O iau ghemotoc în brațe în timp ce își înalță întrebătoare un oftat.

" - Oare stele pot dormi atunci când noi le privim ? "

" - Nu ele sunt felinarul cerului ,nu se rușinează." Își îngroapă obraji de catifea în umărul meu , și privește patul luminat de deasupra noastră.

"-  Dar luna ? " 

" - Luna este becul ce dă viață felinarului ... care se stinge ziua iar următoarea zi e din nou încărcat."

Capul ei micuț cade copleșit iar pleoapele ei întrebătoare fac cunoștință cu tăramul viselor.

viitor.poveste.copil.magie.mami.zahăr.

Felinarul rămane în depărtare de neprins ,de neatins.

Buclele aurii ale fetiței dansează pe gâtul meu, o pun ușor în pat.

E noapte.

Va fi o nouă zi în care își va ridica ochii cunoscători și va întreba de fluturi ...

E noapte.

Și felinarul surâde aprins pe masa noastră veche de castan.