Arma mea.

Arma mea stă în tine şi tu stai în ea,atunci când greşesc îmi las răsuflarea să iţi poată răspundă ea...şi printre mii de gânduri iţi trasmit toată deschiderea şi pacea ce ai adus-o în calea mea.

Am o armă ce printre rânduri se poate alina,ce prin lume ea se avântă pentru a putea lupta.Mii de sentimente ce aleargă ,se zbat ,vor sa învingă...însă doar tu eşti acolo,arma mea tu mă faci întreagă.Ca o mică alinare într-o zi posomorâtă,ca o picătură de ploaie ce mă trezeşte dimineaţa...doar o mică emoţie ce tu o aduci cu a ta vrajă.

Nu eşti doar o armă oarecare,nu eşti făcută pentru a răni ,a strica sau a distruge un chip...eşti aici să protejezi ,să acoperi acest suflet mic.Cu o putere ce o îndemi să nu işi lase privirea,să uite de ură ,să poată zâmbi  şi să le arate lor că poate trece peste ele.

Oare vă întrebaţi ce are această armă atât de special,cum te poate apăra ? cum arată ? sau poate ce ascunde în ea? E mică însă are o valoare nepreţuită,imaginabilă ... e arma mea care m-a îndemnat să mă eliberez, pe o foaie de hârtie să pot să pictez.Şi a venit într-o zi pur şi simplu facută din : iubire,sentimente,uitări,trăiri,regrete, magie încercând să aducă cu ea puţină armonie.Se luminează şi se arată doar la timpul potrivit această armă încarcată cu un suflet ce tu l-ai descoperit.