Să oprim zilele...!

 Tânjesc după mireasma din glasul tau,după minutele ,secundele şi tot amalgamul de emoţii ce ne străbat ,tănjesc după libertatea din stransoarea ta.Însă zilele mă închid şi sunt tare necruţătoare vor să te ţină departe de mine ,vor să te aibă pentru ele.Mi-aş dori să te pot cuprinde cu privirea ,iar atunci când mă trezesc tu să fi răsăritul ce mă îmbată cu venirea unei noi zile.Zi în care pot să fiu cu adevărt în lumea mea ,zi în care pot respira fericire. 

Aroma ce ne îmbină sufletele dansează cu măreţie ,însă aceste zile aspre şi dure ne duc departe ... în închisoarea lor.Dar noi scăpăm ,scăpăm şi ne lăsăm purtaţi departe ,departe de zile ,departe de lume ...acolo unde zilele se opresc ...putem evada din timp ,putem traversa râurile de dor ,râuri în care tanjim după acea atingere,ce ne învăluie în magie.

Şi le-aş opri ,le-aş strange şi le-aş băga pe toate în sac numai pe cele în care ne aflam noi le-aş risipi si le-aş încuia cu lacătul dorinţei.

Zilele parcă ne fură atunci când tânjim ... şi  ne strecurăm în timp ,ele vin şi ne duc departe ... să mai putem zbura pentru o clipă ... departe să aşteptăm.

Degeaba sunt ele multe şi degeaba trec le putem înfrunta ,le putem opri ... înainte ca ele să ne închidă pe noi.Sunt căzută pe o targă de vise şi ele se tot înfiripă ,iubirea creşte sub ochii tăi ce sclipesc şi mă fac să renasc ... ea mă cuprinde ,ea m-a cuprins pe veci ... ea mă alimentează să pot trece de ziua de maine , să pot trece şi de aceste zile haine ce mi te ţin departe.Departe să îţi pot simţi suflarea ,departe să pot dormi la pieptul tău ,departe deşi tu eşti aproape.

Atât sunt de haine ce trec când eşti aici ,când te simt ... atunci se evaporă în tăcere şi ne despart iar o sumedenie de zile.

Deşi treceţi ,deşi vă evaporaţi ...

Cu sufletul vă vom opri ,noi vom putea supravieţui 

Şi înzecit lente veţi fi ...!