Sete...adevăr,iubire,credinţă.

 Din venele ce-mi curge nerăbdarea curge o sete de necontrolat ,o sete de adevăr ce este ticsit în ale noastre suflete, o sete ce este ascunsă şi poate că se adânceşte cu timpul , o sete de a ne elibera sufletul şi de a spera.Dorinţa de a umple o cameră plină de adevăr este mare, el este cea mai ascunsă armă ,el este prăfuit pe alocuri şi se arată doar dacă vrei tu ,dacă îl laşi deşi interiorul te strigă să îl eliberezi.

Setea e profundă şi nu numai cea din pricina adevărului pentru că el deşi se ascunde ,ne face bine să ne eliberăm sufletul şi să lăsăm adevărul să se scurgă ... însă e de neexplicat când acel adevar ,nu e adevăr practic ,pentru că noi ştim ce simţim ,noi ştim ce va urma să facem nu trebuie să învăţăm o anumtă lecţie pentru asta pentru că lecţia cu numele de iubire nu ai cum să o înveţi trebuie doar să o simţi.

Setea de iubire este dulcele miracol în mijlocul fiinţei tale aprofundate de umbre ,de uitare ,de viaţă ,de tot ce înseamnă : lumină , culoare ,magie ,speranţă.Şi ai trupul acoperit de frânturi de amintiri împrăştiate   ,unele plâng ,altele râd ,unele sunt prinse de mariginea inimii şi abea se ţin să nu cadă ,altele călătoresc prin ea vrând să o îndemne către marea sa chemare ,ce o va găsi într-un final ...trebuie doar să aibă credinţă pentru că şi miracolul lor va fi îndeplinit.

Această sete este dornică şi zboră precum un porumbel pe înaltul cerului ,vrea împlinire iar ascultând ce simţi ,crezând în puterile tale nedescoperite vei ajunge să prinz acel porumbel de picior ,vei avea lângă sufletul şi fiinţa ta un miracol ,dat fiind faptul că iubirea însăşi este un miracol ... şi vei respira rânduri de fericire ,vei asculta susurul bătai sale ,vei zambi fără să te întrebi de ce.Pentru că adăvărul ,iubirea şi credinţa unesc această sete de a-ţi umple viaţa cu o viaţă.

Sete amăruie de adevăr ce strigă de zor

Sete de iubire ,pe o inimă aleasă 

Sete de credinţă ... ce merge pe patru picioare ,într-o viaţă!