Pot domina timpul, cu sufletul tău în palmă.

Alunec în timp cu sufletul pătruns de profunzime ,nu e timpul sunt eu ... nu sunt eu , e sufletul ce domneşte pacea dintre noi.Timpul e doar uşor de rapid ,de l-aş ruga să lenevescă pe o frunză purtată de vânt sunt sigură că ar face-o , dar el dispare şi mă lasă să aştept ,mă las să mor pentru căldura din îmbrăţişarea ta copilăroasă.Tăcerea e plină de cuvinte ,de replici ... aud din răsuflarea ta melodioasă cum cântă poveşti nemuritoare şi te aud mereu chiar dacă taci, eu te aud ,chiar dacă stai eu te văd mergând ,chiar dacă nu eşti aici eu te simt.

Îmi culeg răbdarea şi ajung să înţeleg ,că pot aştepta mai mult decât am sperat ,ca pot reuşi mai mult decât mi-am propus.Sunt dominată de timp ,dar el nu ne poate domina şi împreună.

Revărsările speranţei sunt tot mai mari şi cu cât timpul se evaporă ,cu cât orele devin zile ,cu cât melodia ce o ascultăm pe fundalul vieţi devine infinită cu atât mai mult eu pot cuprinde al tău suflet în inima pălmi mele şi putem face din el infinite poveşti ,putem avea zile cât mii de ani  lumină ,putem construi vise ce se pot îndeplini ,putem dansa cu  iubirea.

Putem domina nefirescul deoarece, interiorul ne domină pe noi...

Iar eu,pot domina timpul cu sufletul tău în palmă.