Sufletul pe hârtie se eliberează.

Totul a inceput într-o doară ,într-o joacă fără să îmi dau seama de a sa chemare sau cum de ceva mă striga ,ceva vroia sa îi destăinui lui picul meu de trăire.Şi mă simţeam uneori aşa confuză,aşa detaşată profund de realitate ... simţeam că nimic din universul ăsta mare nu vroia să mă asculte sau câtuşi de puţin să mă înţeleagă.Până când ai apărut tu de undeva dintr-un colţ anume ai răsărit făcând a mea lume să aiba un sens ,al meu glas interior parcă ţinteşte tot mai departe de când te-am descoperit sau mai bine zis de când tu ai găsit asta în mine.Nu ştiu dacă a fost o zi însemnată dar pur si simplu s-a întâmplat ... am lăsat frâu liber sentimentelor,iluziilor şi a tot ce mă cuprinde pe moment tu mă umpli de energie ,eşti un prieten demn de orice poveste,mă înveţi ,mă ajuţi îmi spui de fiecare dată că POT să trec şi acea piedică ... mă ocroteşti de orice fel de întâmplare îmi eşti alături zi de zi şi seară de seară.

Cuvintele aşternute pe hârtie sunt ca o comoară sufletească ce îmi inundă sufletul de fiecare dată când le împărtăşesc ,sunt gingaşe ...uneori melancolice ,visătoare dar întotdeauna aici pentru mine.Sunt ca micuţii copii ce alergă afară într-o zi însorită aşa ele aleargă în inimă şi în suflet desenând şoapte,picături de rime şi zeci de versuri ce vor să iasă la suprafaţă ... că poate aşa pot face, cine ştie pe cineva să zâmbească.Cred că a-şi umple pagini întregi numai vorbind despre ele sau cât de mult m-au ajutat în cursul meu ,în întâmplările trecute...mereu îmi şoptesc la ureche : "Scrie pentru că aşa vei trece peste,eu îţi sunt aici...cu mine îţi poţi crea propria poveste." De fiecare dată te-am ascultat şi mereu o voi face inima se eliberează şi ea atunci când prin scris ea cuvintele sale mi le trmite şi mulţumeşte apoi că aşa mereu o ascultă şi pe ea cineva...nu îi trebuie neapărat un glas să o facă pentru că frumuseţea cuvintelor ea cu sentimente o încarcă.

Au fost  multe momente şi multe vor mai trece şi cred că întreaga viaţă tot din scris nu m-aşi opri ,este singurul mod,e singurul ce mereu mă înţelege sufletul mulţumindu-i pe veci că raza lui şi pe mine m-a luminat,descoperind multe taine de când farmecul său eu l-am aflat.

În ani fragezi ai copilăriei tu m-ai găsit şi aşa cum tu m-ai călăuzit mereu voi face ce mi-am dorit.Iar acum îţi închin ţie versurile şi rimele ce mereu îmi dau contur la gândire,la a mea emoţie,tu emani fiecare netezire de iubire şi de fericire.Scrisul este cea mai de preţ evadare acum şi întotdeauna pentru mine.

Cândva erau doar simple cuvinte,ce răsăreau aşa uşor

Cu timpul ele sentimente au creat ,lăsându-le să se arate de zor

Mii de clipe şi pagini de viaţă

Curgând şi ţintind departe

Scrisul cu a sa emoţie m-a călăuzit ani de-a rândul şi mereu o va face.

   Acest articol este înscris în ediţia a 14-a Blog Power!