"Locul tău e lângă mine! "

Eram prinsă în propria pânză de păianjen ,doborată ,sufocată de sentimente,obosită ca să mai pot lupta.Parcă nu mai îmi găseam nici un rost ,nici un ţel nu mai zăream...vroiam să îmi las paşi să se oprească acolo ,îmi ajunsese iar singurătatea şi neînţelegerea  sufletului meu mă apăsa tot mai tare.

Eram flămândă de iubire,simţeam cum mă sfâşâi pe dinăuntru iar respiraţia mi se amplifica tot mai tare vroia să cedez în faţa tentaţiei şi să fiu o fugară fără suflet.Să nu mai cred, să mă înec în lacrimi ciudate ce îmi înghiţeau ochi şi speranţa.Eram aproape pierdută ,lipsită de suflet ,de un loc al meu ...

Până într-o zi de decembrie cand mi-ai adus sufletul la loc, încrederea,nebunia,mi-ai încălzit privirea cu saci de fericire.Atunci am simţit-o pentru prima oară!Până atunci fusese doar o iluzie ,acum o trăiesc pe viu.Şi din acea zi de decembrie am desfăcut pânza cu putere ,am păşit în faţă cu încredere...deloc rănită şi mereu cu un chip în jurul meu.

După ce clepsidra timpului s-a avântat tot mai repede în faţă eu încă mai  aveam o îndoială ,încă neaflând care este locul meu aşa că te-am întrebat:

                                              

                                               

- Care e locul meu în lumea asta ?

Iar tu fără nici-o ezitare mi-ai răspuns.

- Locul tău e lângă mine!

Atunci am înţeles aşa cum am înţeles-o şi am simţit-o din prima clipă în care ai apărut ,în care m-ai minunat.Locul meu e cel mai de preţ.Preţul de a trăi o eternitate lângă tine.