Capitolul 4.
Era mama lui Amy care era foarte
agitata si nu prea intelegeam ce vroia sa imi spuna.
- Incercati
sa va linistiti ,nu prea inteleg …
- Se
pare ca nu se simte deloc bine si …
-
Si ? spuneti-mi va rog …avea o voce
extrem de disperata chiar nu intelegeam nimic.
- Ea
crede ca asta ii este sfarsitul.
Mama lui Amy avea lacrimi in ochi iar
la auzul acelor cuvinte ,am zburat … am uitat de tot de moment iar in cateva
minute eram in fata casei bunici.Am trantit usa cu putere si am urcat ca o
vijelie sus.Usa era intredeschisa am pasit inauntru si m-am intreptat catre
pat.Era intinsa si zacea usor cu fata in perna ei ,parea atat de delicata ,de
plapanda … dormea.Mi-a simtit prezenta si a deschis ochi …
- Jon
,dragul meu … ma bucur ca esti aici si imi pare atat de rau, insa simt ca am
oboist ,imi simt trupul fara putere si mai mult simt ca sufletul vrea liniste.
- Dar
nu se poate bunica ,nu acum …tu esti atat de minunata cu toata lumea nu trebuie
sa … si atunci am izbucnit in plans
,lacrimi necontrolate imi inundau obraji … simteam cum ma sufoc ,ma simteam
vinovat ,inutil.
- Asa
este omul se naste ,traieste si apoi trebuie sa si plece … insa mereu te voi
avea sub protectia mea ,chiar daca nu voi mai fi prezenta fizic.
- Tu
chiar imi spui asta acum ,nu-i asa ? Nu-mi vine sa cred … ma simt atat de
vinovat ,trebuia sa te duc la medic ,trebuia sa mai insist.
- Jon
,mereu tu ai fost mai mult decat un nepot pentru mine ,ai fost ca un fiu … si
de acolo de sus te voi iubi ,sa nu uiti niciodata asta …
- Si
eu la fel bunico … lacrimile sporeau tot
mai mult si atunci s-a produs nefercirea.
- Sa
nu uiti niciodata asta …
Si-a dat sufletul sub ochi mei ,ochi
mei nefericiti … ce trebuiau sa faca ceva atunci cand i-au simtit starea
,atunci cand au vazut-o.
Nu am mai suportat si am tipat cat
m-au tinut plamani.
- E
NUMAI VINA MEA! Ganduri si imagini mi-au venit ca un uragan in minte iar
sufletul era pur si simplu ars ,simteam cum ard pe dinauntru ,cum o parte din
mine se stinsese,ea numai era … si eu nu am facut nimic ca sa impiedic asta.
Am simtit o mana calda pe spatele meu
si m-am intors…
Mi-a placut capitolul.Puncte in plus pentru poza aia draguta cu Sam.Era si mai draguta daca era Dean,dar merge si asa.Super tare primul episod din sezonul 8,nu?!
RăspundețiȘtergereToata lumea cu Dean [-( :)) eu sunt cu Sam. :D bine cu amandoi dar mai mult cu Sam. :D Da a fost super primul episod abea astept urmatorul.
ȘtergereTrist :(
RăspundețiȘtergereFinalurile triste au inceput sa nu mai imi placa dar am invatat ca ele sunt extrem de multe in viata.
Oricum, e frumos acest capitol si am o rugaminte.
Vrei te rog sa imi dai id tau? Poti sa lasi intr-un com la mine pe blog si eu nu il voi aproba.:o3
Doar daca vrei.Sincer, am senzatia ca am ce invata de la tine si chiar am nevoie de un profesor acum cand vreau un inceput nou:)
Doar capitolul asta a fost asa si or sa mai fie cateva ,adica povestea e cam dramatica. :D dar finalul va fi unul mai mult decat fericit. >:D<
ȘtergereSigur ti-l voi lasa,numai ca nu intru asa des online...dar vedem noi. >:D< profesor e mult spus. ;)) ma bucur foarte mult sa aud asta, asa si trebuie. :)
" Ganduri si imagini mi-au venit ca un uragan in minte... " Asta m-a dus cu gandul melodiei "K la meteo" :D ihihihii:D
RăspundețiȘtergerela melodia* :D opsi sunt aeriana :(
ȘtergereNu-i nimic! >:D< ma bucur ca citesti. :x
ȘtergereCe trist! :(
RăspundețiȘtergereChiar mi`au fost de folos servetelele ;))
Imi place enorm cum ai scris aceasta parte. Atat de emotionanta :o3 Abia astept continuarea >:d<
:"> Ma bucur enorm ca ti-a placut! >:D<
ȘtergereVa veni si continuarea. :*
ce tristttt....:(...si emotionant...
RăspundețiȘtergereuff...
Are o tema cam dramatica povestea...
Ștergere