Miracolul. - 3 -

                                                           Capitolul 3.

Ziua ce se ivise se anunta a fi mai mult decat perfecta.M-am ridicat cu sufletul extrem de vesel si am tras de draperi pentru a lasa caldura soarelui sa imi trezeasca trupul pentru ca sufletul il aveam treaz inca din seara trecuta de cand am fost practic fermecat.Mi-am si pus in minte ca dupa ce voi manca am de facut ceva foarte important.

Bunica era jos si mi se parea mie sau avea o fata usor trista.

- Hey buna dimineata bunica! Ce s-a intamplat nu te simti bine ? Avea fata usor palida si niste cearcane foarte mari nu o mai vazusem asa pana acum.

-Buna dimineata dragul meu ,nu am patit nimic sti cum e cu boala mea ,iar ma trage inapoi iar imi revine insa nu e nimic grav.

Vocea ei o dadea de gol si mi-am dat imediat seama de asta … asa ca am intrebat-o:

- Sigur ? mie nu imi pare a fi nimic … cu ce te pot ajuta ,sa iti fie mai bine ?

- Nu iti face griji imi va trece sunt obijnuita ,ai micul dejun pregatit si apoi te poti bucura de ziua asta frumoasa.

- Dar tu ce vei face astazi ,bunica ?

- Nu stiu probabil pe acasa sti si tu treburi de casa.

Acum chiar simteam ca era ceva ciudat in vocea ei si chiar nu ma inselam deloc.

- Mai bine am merge la medic ,sa vedem sigur ce se intampla.

- Ti-am spus chiar nu e nimic … acum ma voi duce sus as vrea sa fiu singura …

Dupa ce mi-a spus asta mi-a zambit ,desi nu era zambetul ei acela vesel si m-am mirat foarte mult ca nu m-a intrebat ce s-a intamplat aseara ,ce fac si nu a stat cu mine cat mancam cum o facea deobicei.

Afara vantul sufla usor ,era o zi foarte frumoasa si nici daca vroiai nu puteai sa stai in casa.

Am mers pe drum gandindu-ma la ce urma sa fac si imi ziceam daca nu e bine ,daca e prea repede ,daca si iar daca insa trebuia sa fac ce imi zicea inima si daca va fi gresit voi suporta consecintele.

- Hey ,ma primit Amy cu zambetul ei obisnuit si cald. 

- Hey ,chiar m-am gandit la seara trecuta incontinuu ,stiu ca sunt prea direct ,dar …

Inima imi pulsa cu atat de multa putere incat imi puteam auzi singur bataile.

- Poti spune orice ,te ascult.

- Mama ta nu e acasa ? deci chiar nu mai puteam prelungi acel moment.

- Nu e la locul ei de munca ,insa cred ca e pe drum acum …mi-a spus ca va trece pe la bunica ta.

- Super chiar avea nevoie de companie acum ,nu se simtea atat de bine.Chestia e ca … si dupa acel moment nu am mai spus nimic m-am intreptat catre ea si am sarutat-o ,buzele noastre se potriveau perfect … acel moment era perfect iar Amy la randul ei imi raspunsese parca o explozie de artificii se auzeau in interiorul inimi mele,insa ceva a spulberat magia.

- Jon ,bunica ta trebuie sa te duci repede …