Am să plec pentru că sufletul nu ştiu cât va rezista
Din umilinţa ta mereu s-a ridicat,
Pentru că el merită mai multe nu injurile tale de om stricat
Poate nu sunt destul de tare ,poate da
Dar din piatră cu siguranţă nu sunt ,
Şi plutesc în picături de lacrimi ,abea mai respir
Însă de câte ori voi mai fi aici tot mai multe îţi voi înghiţi
Aşa e soarta ,însă eu ştiu cum sunt ...
Te las pe tine aşa să îţi curgă alcoolul ăla prin vene
Eu mă ascund în tăcere şi niciodată nu mă voi schimba
Tot timpul am sperat şi voi spera
Într-o zi îndepărtată sau apropiată sigur voi reuşi
Iar atunci vei vedea tu cât de singur vei fi
Aşa să stai eu nu îi doresc asta nimănui
Dar nici lacul ăsta imens în care mă scald nu e de azi sau de ieri
Am să plec şi înapoi nu mă voi uita
Am să plec alta va fi viaţa mea ...
Lacrimile ,teama în spate le voi lăsa
Am să plec şi în acea zi ,sufletul mi se va linişti
Interesanta poezie.Se spune ca cel mai greu este sa te desprinzi de trecut.Daca reusesti sa faci asta,restul devine mai usor!Mi-a placut!:X
RăspundețiȘtergereDe-ar fi doar trecutul bine ar fi.Dar cand te zdrobeste cineva greu mai trece...o sa treaca cand nu voi mai fi langa ea.
ȘtergereTrecutul uneori ne face prizonierii propriei vieți.
RăspundețiȘtergereDacă te decizi să îl lași în urmă, fă-o dar nu înainte de a încheia tot ce e de de încheiat în el!
Nu despre trecut e vorba ci de prezent! adica de o persoana daca poate fi numita asa...plus ca ce simt eu nu e descris aici in totalitate.
ȘtergereSunt de acord cu ce-a spus B.D.
RăspundețiȘtergereVersurile sunt minunate :x
E foarte bine că îţi laşi în urmă lacrimile,temerile şi toată suferinţa şi mergi mai departe!Eşti o persoană puternică!
RăspundețiȘtergereVreau sa fiu chiar daca uneori ma gandesc sa renunt,cineva e acolo si mereu imi da acea putere care sta ascunsa in mine!
ȘtergereSa nu te uiti inapoi. >:D<
RăspundețiȘtergereNiciodata! :)
ȘtergereCu totii stim ca despartirea de persoana iubita doare..
RăspundețiȘtergereRuptura de fiinţă te face bolnava de tine însuţi, încât este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa.
Nu e vorba de persoana iubita.Prin ce trec ea ma ajuta in tot...e vorba de altceva ,de altcineva.
ȘtergereMinunata poezie Rox, dar emana tristete..multa tristete
RăspundețiȘtergerePentru ca asta si simteam atunci...Multumesc mult! >:D<
ȘtergereGeniala poezie:X:X Insa trista :(
RăspundețiȘtergereMie imi place mult<3 Frumoasa:X
Multumesc mult Gabi! >:D< ma bucur ca iti place.
Ștergere